Traduceri patristice, vol. 1 (2009)

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioru§

Traduceri patristice

Volumul 1

Teologie pentru azi

Bucure§ti
2009

Traduceri patristice

Volumul 1

Traduceri §i comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioru§

Cuvant inainte

Volumul de fa^a, ca §i urmatoarele pe care le vom
edita, s-au format din dorul meu dupa cuvantul viu al
Sfm^ilor Paring, din nevoia reala de comuniune cu Sfhnii lui
Dumnezeu. Tocmai de aceea, am tradus textele care mi-au
placut, de care am fost atras, pe care le-am considerat
necesare pentru mine, la un moment dat.

A§a se face, ca Sfin^ii tradu§i de catre mine sunt atat
de divers^ §i operele luate in calcul sunt atat de diferite. Insa
tot ce am tradus are o logica interioara, formatoare, care pe
mine m-a schimbat in mod profund §i, nadajduiesc, ca §i pe
dumneavoastra, cititorii acestei car^i, va vor schimba aceste
marturii sfmte.

Notele §i comentariile la traduceri au venit de la sine
§i, de fapt, nici nu imi pot inchipui o traducere fara existen^a
lor. Noi §i cei de dupa noi, avem datoria de con§tiin^a sa
continuam munca inainta§ilor no§tri, care s-au nevoit sa dea
in limba romana gandirea, de Dumnezeu vazatoare, a
Sfin^ilor Paring.

Insa, in acela§i timp, avem datoria dumnezeiasca sa le
citim cuvintele, sa le implinim in via^a noastra, dupa putere,
sa ne rugam lor pururea §i sa dorim sa fim cu ei, pentru
ve§nicie.

Domnul sa va binecuvinteze pe to^i, acum §i pururea
§i in vecii vecilor! Amin.

15 septembrie 2009,
Bucure§ti.

Sfdntul Sfinftt Mucenic Dionisie Areopagitul

Liturghia Sfdntului Dionisie [Areopagitul] ,
episcopul Atenei 1

1. Prima rugaciune inainte de binecuvdntarea pdcii

Preotul: Doamne Dumnezeule, Cel care e§ti simplu si
nu compus, si Care esti neajuns in fiin^a Ta cea preainalta;
Dumnezeule, Tata, al Carui nume poarta toata paternitatea,
care este in cer si pe pamant; Incepatorule al dumnezeirii
[Principium divinitatis], Cel care fiin^a dumnezeiasca ^i-o
impartasesti si Care desavarsesti pe cei care se desavarsesc;
Binele cel mai presus de orice bine si Frumusetea cea mai
presus de orice frumusete; impaca-ne, [da-ne] liniste, pace,
unindu-ne intr-o singura inima §i o singura minte.

Une§te-le pe cele despar^ite, pentru ca sa se intoarca
de la cele rele si da-le sa aiba aceeasi iubire, pentru ca si
acestia sa dobandeasca asemanarea cu fiin^a Ta cea prea
inalta.

§i astfel, Tu, Cel care esti Unul mai presus de toate,
fa-ne pe noi una, prin binele care uneste mingle noastre, ca
sa fim uni^i si sa nu aflam ca suntem despar^i inaintea Ta,
in vremea aceasta, a aducerii tainice.

§i aceasta, pentru ca noi insine, si unii pe al^ii, prin
imbra^isarea dragostei [per amplexus charitatis] si [prin]
unirea iubirii [nexus dilectionis], sa fim una in mod
duhovniceste, prin pacea aceasta a Ta, care ne odihneste pe
to^i, prin harul si milostivirea si iubirea de oameni aduse
oamenilor prin Unul Nascut Fiul Tau, si impreuna cu
Preasfantul Tau Duh, prin Care si cu Care Ti se cuvine
slava, cinstea si stapanirea.

Poporul: Amin.

Preotul: Pace [tuturor]! 2

1 Traducerea noastra este facuta din limba latina §i este conforma cu Liturgia Sancti
Dionysii, Athenarum Episcopi, PG 3, col. 1 123-1 132.

Poporul: §i cu duhul tau!
Diaconul: Da^i-va pace unul altuia!
Poporul: Fiecare [dintre noi].
Diaconul: [Sa lasam toate] in urma!
Poporul: Suntem inaintea Ta, Doamne!

Preotul: Datatorule al sfin^eniei §i Daruitorule a tot
binele, Doamne, Care e§ti sfm^enia a toata faptura ra^ionala,
sfin^te-ne pe noi! Sfm^e§te-ne, prin Duhul Tau eel Sfant,
pe noi, slujitorii Tai [servos Tuos], care ne plecam inaintea
Ta!

Elibereaza-ne pe noi de robiile pathname ale pacatelor,
de invidie, de minciuna, de in§elatorie, de ura, de du§manii
§i de cei prin care acestea se lucreaza, pentru ca sa ne
invrednicim ca sa savar§im aceasta sfanta slujba [sancte
ministerium] a facatoarelor de via^a Taine [Sacramentorum
vivifactium], prin Marele Arhiereu ceresc, Iisus Hristos,
Unul Nascut Fiul Tau, prin Care §i cu Care Ti se cuvine
slava §i cinstea.

Poporul: Amin!

Preotul: Existen^a mai presus de orice existen^a §i
dintru ve§nicie, a Carei fiin^a este de necuprins 5 , Care exi§ti
de Sine §i preexi§ti tuturor §i Care ai toata slava fara
schimbare; a Carei bunatate intrece orice dorin^a a toate cate
exista, atat a celor in^elegatoare 6 , cat §i a firilor daruite cu
in^elegere 7 , da-ne sa in^elegem, sa experiem cu adevarat
Darurile [acestea], care ne stau inainte.

Caci cine, decat Tu Insu^i, e§ti mai presus de orice
existen^a, §i, [de asemenea], langa noi [ades nobiscum] §i

2 Cu sensul: Pacea lui Dumnezeu sa fie cu voi cu toti!

3 Cu sensul: Aceasta pace, pe care o ceri lui Dumnezeu pentru noi, ne rugam ca
Domnul sa o dea §i duhului tau sau sa o coboare §i in duhul tau!

Se iertau reciproc sau i§i dadeau pace, adica aratau ca nu au nimic unul cu altul,
dupa cum s-a pastrat obiceiul §i astazi in Liturghia romano-catolica.

5 Incomprehensibila.

6 Bunatatea lui Dumnezeu intrece dorinta Puterilor cere§ti.

7 Bunatatea lui Dumnezeu insa intrece §i orice dorinta a oamenilor.

intru noi [inter nos]? Caci [e§ti cu noi] §i in acest ceas, in
aceasta Sfanta Taina a Ta, pe care ne-ai cerut-o §i pe care o
aduci pentru noi.

[De aceea, te rugam] ca sa ne faci vrednici a sta
inaintea tronului prea inalt al maretiei Tale §i sa purtam
vasele sfmtei Tale slujiri cu mainile noastre necurate.

Poarta dar pentru noi, Doamne, haina nedreapta cu
care Te-am imbracat, caci Tu, Iisuse, e§ti fml lui Iosif 8 , Care
ai §ters murdaria [prin imbracarea] marelui ve§mant al
preotiei.

§i, de aceea, credincios §i drept lucru ne-ai dat noua,
ca de asemenea §i noi sa ne impodobim cu acela§i ve§mant
al slavei [vestimento gloriae]. Fiindca Tu singur acest
ve§mant ai purtat §i, de asemenea, ai facut ca Biserica sa fie
incununata de slava. Pentru aceasta pe Tine te vedem
inve§mantat in ea, [in aceasta] care lumineaza dumnezeie§te
mintea §i care umple imparatescul Tau ospa^.

A§adar, §i din jertfa aceasta, care este inaintea noastra,
da-ne noua ca sa ne imparta§im intru bucurie, pentru ca sa-
Ti aducem Tie cinste §i lauda.

Poporul: Amin.

Diaconul: Sa stam cu cuviin^a [Stemus decenter\\

Poporul: Mila Domnului [Misericordiae Dei] .

Preotul: Dragostea lui Dumnezeu [Charitas] [sa fie cu
voi, cu to^i ! ]

Poporul: §i cu duhul tau!

Preotul: Sus [sa ave^i] inimile [Sursum corda]!

Poporul: Avem catre Domnul.

Preotul: Sa aducem mul^umire Domnului!

Poporul: Cu vrednicie §i cu dreptate este.

Se refera la Sfantul Patriarh Iosif §i la haina sa deosebita, care preinchipuia slujirea
arhiereasca a Domnului.
9 Cu sensul: Fie dar sa fie mila Domnului cu noi!

Preotul, cu glas scazut [inclinatus]: Caci, cu adevarat,
intrece puterea min^ii, a cuvantului §i a gandului binefacerile
slujirii Tale, Doamne §i nu este in stare nicio gura, nicio
minte §i nicio limba a Te mari §i a Te cinsti pe Tine.

Caci Cuvantul Tau a facut sa fie cerul §i Duhul gurii
Tale toate Puterile cele cerebri; to^i luminatorii care sunt
intru tarie, soarele §i luna, apa §i pamantul §i cele care sunt
intru ele.

Care glas dar, nu va inceta in fa^a Sa? Ce cuvinte sa
avem, cate glasuri, cuvantari §i imne neincetate ca sa Te
binecuvantam pe Tine? Caci Tu e§ti izvorul binelui, Cel mai
presus de orice lauda iar fiin^a Ta este mai presus de orice
existenja.

[Preotul] cu glas ridicat [elevans vocem]: Te lauda
faptura aceasta vazuta §i simjita, Doamne, cat §i faptura
aceea in^elegatoare §i mai presus de sim^uri. Cerul §i
pamantul Te preaslavesc, marea §i aerul Te propovaduiesc,
soarele, in alergarea sa, Te lauda [sol in cursu suo te laudat]
iar luna, in schimbarile sale, Te cinste§te [luna in
mutationibus suis te veneratur].

Ceata Arhanghelilor §i oastea Ingerilor, Puterile
acelea mai presus de lume §i de puterea min^ii
binecuvinteaza neincetat impara^ia Ta.

Razele luminii, cele ale slavei Tale sfm^itoare
depa§esc toate, [care rasar din fiin^a Ta cea] mai presus de
toate §i neajunsa.

Incepatoriile §i Domniile laude I^i striga. Puterile §i
Stapaniile Te cinstesc. Puterile [cerebri], Tronurile §i
Scaunele, preamaresc inaccesibilitatea Ta,[adica] stralucirile
luminii ve§nice [splendores lucis aeternae].

Oglinda fara pata, Fiinja sfanta, Cea care faci toate cu
in^elepciune prea inalta, mai presus de orice voinja de a
in^elege §i decat toate cele tainice, tunet inimitabil care mi§ti
preastralucit §i, cu dreptate, glasurile fapturii rationale,
Heruvimii, cei cu mul^i ochi [cherubim multioculi], care se
mi§ca eel mai delicat, Te binecuvinteaza!

Serafimii cei cu 6 aripi [sex alis], §i care zboara
deplin, Te sfm^esc; cei care i§i acopera cu aripile lor fe^ele,
§i cu altele i§i acopera picioarele, §i cu altele zboara §i striga
unul catre altul. Iar infocarea lor nu inceteaza, pentru ca sunt
cuprin§i de stralucirea Ta [§i canta] cantari prea dulci
[cantus suaves]. §i toata firea cea curata, canta, deopotriva,

impreuna, aducandu-Ti Tie slava ve^nica, caci numai pe
Tine se cuvine a Te lauda, a-Ti striga Tie §i a-Ti zice.

Poporul: Sfant, Sfant, Sfant.

Preotul, cu glas scazut: Sfant e§ti, Dumnezeule,
Parinte Atotjiitorule, Ziditorule §i Creatorule a toata firea
nevazuta, cat §i a celei vazute §i sim^ite.

Sfant e§ti, Dumnezeule, Fiule Unule Nascut, Puterea
§i In^elepciunea Tatalui [virtus et sapientia Patris], Doamne
§i Mantuitorul nostru Iisus Hristos.

Sfant e§ti, Dumnezeule, Duhule Sfinte, Desavar§itorul
§i Sfm^itorul Sfin^ilor.

Treime Sfanta §i nedespar^ita [Trinitas Sancta et
indivisa], deofinrfa §i egala intru cinste [consubstantialis,
aequalisque gloriae], a Carei milostivire este nesfar§ita catre
neamul nostru.

Tu singura e§ti sfanta §i sfin^e§ti pe to^i. Caci nu ai
parasit neamul acesta al nostru, cand 1-ai izgonit din Paradis,
ci, intrucat tot neamul nostru s-a afundat in pacate, atunci Tu
Insa^i Te-ai descoperit prin Cuvantul, Care pentru lume S-a
saracit.

Caci, cu adevarat, [firea umana] a luat [Dumnezeu]
Cuvantul §i intru toate S-a facut pe Sine asemenea noua,
afara de pacat [excepto peccato], §i ne-a dat noua ca sa ne
umplem de sfin^enie, [caci pentru aceasta] a statornicit acest
ospa^ [convivium]: ca sa ne umplem de via^a.

[Preotul] cu glas ridicat: Care a fost zamislit, format
sT modelat de catre Sfantul Duh §i S-a nascut, ca om, din
sangele fecioresc [ex sangvine virgineo] al Sfintei Fecioare,
Nascatoarea de Dumnezeu [Genitricis Dei], Maria, §i din
trupul curat §i preasfant al aceleia, [El], Via^a cea dintai, §i a
purtat dumnezeirea in trup, pastrand nevatamate legile firilor
§i proprieta^ile lor [conservatis naturae lege et
proprietatibus], dar intr-un mod mai presus de fire.

Caci astfel S-a aratat Dumnezeu intru Duhul §i om in
trup. Si, intrucat era Cuvantul eel mai inainte de veci, dintru
Tine, era cinstit ca Dumnezeu, dar avea §i firea noastra. Iar
puterile §i minunile, pe acestea toate pe care le-a lucrat, [le-a
lucrat] impreuna [,ca Dumnezeu §i om,] pentru ca sa Se
arate ca ceea ce este: caci este, de asemenea, Cel care da
vindecare desavar§ita [sanationem absoluta] §i mantuire

desavar§ita [salutemque perfectam] intregului neam
omenesc.

Astfel, in cele din urma, a §i desavar§it iconomia Sa
pentru noi, §i inainte de mantuitoarea Sa cruce, a luat painea
in curatele §i sfintele Sale maini [accepit panem in manus
Suas pur as et sanctas], §i aratand-o Tie, Dumnezeule, Tata,
aducand multumire f , binecuvantand f , sfm^ind f , frangand,
a dat-o Sfhnilor Sai Ucenici §i Apostoli, zicand: Luafi si
mdncati din aceasta si credefi cd aceasta este Trupul Meu si
aceasta pentru voi si pentru mulfi se frdnge si se da, spre
ispdsirea cdderilor [ad expiationem delictorum], spre
iertarea pdcatelor [remissionem peccatorum] si spre viafa
de veci [vitam aeternamj.

Poporul: Amin.

Preotul: De asemenea, acela§i lucru [a facut] §i asupra
paharului [super calicem], in care a amestecat vin §i apa
[quern miscuit vino et aqua], aducand multumire f,
binecuvantand f , sfm^ind f , 1-a dat Sfin^ilor Sai Ucenici §i
Apostoli, zicand: Luafi, befi din acesta voi toft, si credefi, cd
acesta de aici este Sdngele Meu, al Noului Testament, care
pentru voi si pentru mulfi se varsd si se da spre ispdsirea
cdderilor [ad expiationem delictorum], spre iertarea
pdcatelor [remissionem peccatorum] si spre viafa de veci
[vitam aeternamj.

Poporul: Amin.

Preotul: Apoi, El Insu§i a dat porunca [praeceptum],
prin insa§i Sfhnii Sai Apostoli, intregii comunita^i [toti
coetui] §i adunarii celor credincio§i [congregationi fidelium],
zicand: Aceasta sdfacefi intru pomenirea mea [Hocfacite in
Mei memoriamj! Cdci, ori de cdte ori vefi mdnca painea
aceasta si ve}i bea amestecarea, care este in paharul acesta
si acest ospdf [convivium] vefi sdvdrsi, moartea Mea ve}i
pomeni, pdnd cdnd voi veni.

Poporul: Mor^ii Tale, Doamne, ii facem pomenire.

Preotul: De aceea, porunca Ta, Stapane, o implinim,
moartea §i invierea Ta pomenim, prin jertfa [sacrificium]
aceasta, pe care o savar§im continuu, in taina. Caci a§teptam

a doua Ta venire, restaurarea 10 [renovationem] neamului
nostra §i umplerea de via^a a mortalita^ii noastre
[vivificationem mortalitatis nostrae].

Caci nu in mod simplu 11 [va veni], ci ca un
Dumnezeu, cu puterea slavei, intra negraita §i nesuportata
venire a Duhului. §i pe tronul slavei impara^iei Tale vei
§edea, facand cunoscuta puterea impara^iei Tale la toata
faptura §i vei face judecata [exiges] 12 .

[Iar] aceasta jertfa, pe care acum o savar§im, intra
pomenirea Ta, Doamne, este pentra patimile Tale pe care,
pentra noi, le-ai patimit pe crace.

[De aceea], sa Te ara^i milostiv, o, Bunule §i

IT

Iubitorale de oameni, in ceasul acela plin de teama §i de
ingrijorare [in hora ilia plena timoris et trepidationis],
acestei adunari care Te adora pe Tine §i tuturor fiilor Sfintei
Biserici, [care au fost] rascumpara^i prin scumpul Tau sange
[et omnibus filiis Ecclesiae Sanctae redemptae sanguine
pretioso Tuo].

Cura^e§te-i pe ace§tia, cu focul carbunilor, prin
saturarea lor de sangele Tau §i [cu cele care sunt] semnul
Tainelor Tale, in numele Tau eel sfant, pentra ca nu cumva
[sa-i atinga] focul Babilonului, ca pe fiii casei lui Hanania*.

Caci nu cunoa§tem pe altul in afara de Tine, Doamne,
§i nici alta nadejde de mantuire nu avem, ci numai Tu e§ti
ajutatoral §i mantuitoral neamului nostra.

De aceea, in^elepte^te Biserica Ta, pentra ca noi, din
toate gurile §i limbile noastre, sa ne rugam Tie §i, prin Tine
§i Parintelui Tau, zicand:

Poporul: Miluie§te-ne!

Preotul: A noastra mila.

Diaconul: Care, decat acest ceas, va fi mai infrico§at?

10

Reinnoirea prin har a umanitajii, transfigurarea ei.

11 A doua Ta venire nu va mai fi una smerita.

12 De aici §i exegeza sau exigenfa. Exegeza e o inlantuire de judecaji, de aprofundari
de con§tiinta ale unui text. Tocmai de aceea nu orice comentariu la un text este §i o
exegeza autentica. Iar atunci cand e§ti exigent cu tine insuji, este atunci cand rji ceri
de la tine anumite lucruri, in urma unei autoexaminari profunde, adica, dupa ce ai
judecat foarte profund asupra lucrurilor pe care Domnul le cere de la tine.

13 Al Judecatii ob§te§ti.

10

2. Preotul, cu glas scdzut, zice rugaciunea de
invocare a Sfdntului Duh

Te chemam pe Tine, Dumnezeule, Tata! Miluie§te-ne
pe noi §i spala §i cura^e§te, prin harul Tau, murdaria faptelor
mele celor rele. [Fa acestea], prin milostivirea Ta, pe cele
care sunt vrednice de manie.

Caci nu imi intind mana mea catre Tine, decat prin
credin^a, fiindca nici nu pot sa privesc catre cer, din pricina
multor mele nedrepta^i §i a spurcaciunii [spurcitiam] faptelor
mele. Ci intru bunatatea, harul §i in multa Ta rabdare [ma
incred], pentru a-mi intari sufletul §i intru rugaciunea catre
Duhul Tau eel Sfant, pentru ca sa-L trimi^i peste mine [ut
mittas Eum super me] §i peste darurile acestea care sunt puse
inainte [et super has oblationes propositas] §i peste poporul
Tau eel credincios \populumque Tuumfidelem].

Preotul 14 : Auzi-mape mine, Doamne!

Poporul: Doamne miluie§te! [ 3 ori].

Preotul: A§adar sa coboare peste acestea §i sa le
adumbreasca pe ele, §i sa faca painea aceasta Insu§i f Trupul
vie^ii, care sa {ina in via^a sufletele noastre, f Trupul
mantuirii, f Trupul ceresc, Trupul care mantuie§te sufletele
§i trupurile noastre, Trupul Domnului §i Dumnezeului §i
Mantuitorului nostru Iisus Hristos, spre iertarea pacatelor §i
spre via^a de veci, prin imparta§irea cu acesta.

Poporul: Amin.

Preotul: §i amestecarea, care este in paharul acesta, sa
o faca f Sangele vie^ii, care sa ^ina in via^a sufletele noastre,
f Sangele mantuirii, f Sangele ceresc, Sangele care
mantuie§te sufletele §i trupurile noastre, Sangele Domnului
§i Dumnezeului §i Mantuitorului nostru Iisus Hristos, spre
iertarea pacatelor §i spre via^a de veci, prin imparta§irea cu
acesta.

Poporul: Amin.

Cu glas tare, se intelege.

11

Preotul: De aceea, urmand Tradi^ia [Traditionem] §i
porunca Ta dumnezeiasca [commendationem divinam], care
ne-au facut parta§i Tainelor Tale §i minunatelor Tale
prorocii, daruim aceasta Euharistie [Eucharistiam], care
este inaintea Ta, §i prin ea pomenim iubirea Ta fata de noi,
§i intreaga iconomie [dispensationem] sl Unuia Nascut Fiul
Tau [facuta] in aceasta lume.

§i acum Te pomenim pe Tine prin aceasta §i
milostivirea Ta cea dintotdeauna §i proprie, pe care o revarsa
acum asupra fapturii Tale, §i ne mantuie§te pe noi de mania
[ira] pregatita celor nedrep^i §i de chinurile [suppliciis] pe
care le lucreaza rautatea §i de atacul crud al demonilor
[crudeli impugnatione daemonum], care rane§te sufletele
noastre, atunci cand vom pleca de aici .

§i fa-ne pe noi vrednici de Imparatia Ta §i de
salasjuirea cu aceia, care au implinit poruncile Tale, ca sa-Ti
aducem Tie slava §i multumire [etc. 16 ], [acum §i pururea §i
in vecii vecilor].

Poporul: Amin.

Preotul, cu glas scazut: Cuvintele Tale sunt
nemincinoase [non mendacibus] §i inva^aturile pe care ni le-
ai dat sunt preadevarate, Doamne, pentru ca bucurie prea
mare se face in cer §i pe pamant pentru un singur pacatos
care se pocaie§te. De aceea, Te bucuri acum, Doamne, intra
indreptarea [conversione] robilor Tai 17 §i inaintea Ta sunt
ace§tia acum.

Astfel une§te-ne pe noi cu bucuria sufletelor celor
credincio§i §i drep^i, cu a Parin^ilor, a Patriarhilor, a
Profe^ilor, a Apostolilor, a Inva^atorilor, a Evangheli§tilor, a
Mucenicilor, a Marturisitorilor, a celor ravnitori pentru
cultul dumnezeiesc, a binefacatorilor, a celor care fac
milostenie, a celor care impart dupa nevoile celor saraci §i

15 Atunci cand vom adormi, cand vom trece de la viaja de aici la cea ve§nica.

16 Ce sa injelegem din acest etc. aparut in text? Ca exista un final, un apolis
arhicunoscut, cu care se incheia aceasta rugaciune? Acest etc. mai apare de inca doua
ori in edijia de fa{a. In col. 1131, dupa: Sanctificetur nomen Tuum si, prin care, se
intelege, ca poporul rostea pana la sfarsit rugaciunea Tatal nostru, care era inceputa
de catre preot si in col. urmatoare, in col. 1 132, la sfarsitul rugaciunii preotului, dupa
„per quem et cum quo Te decet gloria, honor". Se pare ca ceea ce lipseste in ultima
citajie este: „acum si pururea si in vecii vecilor", pentru ca poporul raspunde cu
Amin. Asa s-ar putea explica si aparijia lui etc. in cazul de fa{a: finalul arhicunoscut
al unui apolis.

17 Indreptare ca sfintenie, pentru ca e vorba de viaja Sfinjilor, care mereu s-au
indreptat, s-au intors catre Domnul.

12

cu a tuturor, care stau astazi inaintea Ta intr-o singura
cantare, la altarul acesta sfant, de aici §i in Ierusalimul ce
ceresc.

Cu glas ridicat: §i impreuna cu ace§tia §i pe to^i cei
care, in multe feluri, au intarit Biserica Ta cea sfanta, care
este de la o parte §i pana la cealalta a pamantului, §i care au
pastrat in lini§te §i pace inva^aturile evanghelice §i
apostolice, prin dumnezeie§tii episcopi [antistites divinos],
care drept au iconomisit cuvantul adevarului [verbum
veritatis] §i au inva^at inva^aturile adevaratei evlavii
[dogmatibus verae religionis]; prin sfin^ii preo^i [sacerdotes
santos], care au imbra^i§at cuvantul vie^ii §i in mod
desavar§it 1-au purtat intru iconomisirea Tainelor Tale celor
cerebri; prin cumpata^ii diaconi [diaconos modestos], care au
lucrat Tainele Tale, cele curate §i imparate§ti, fara pata; prin
adevara^ii credincio§i [fideles veros], care s-au ocupat de
fapte §i lucrari vrednice de numele de crestin; prin corul
fecioarelor [choreas virginum] §i a celor care s-au oprit de la
impreunare §i care §i-au mortificat [trupurile], pentru ca sa
poarte intru madularele lor via^a Unuia Nascut Fiu al Tau.

§i astfel, invrednice§te-i pe to^i ai Bisericii, ca sa fie o
singura turma cu cei din acel Ierusalim 18 , impreuna cu
primii nascu^i din ceruri, pentru ca impreuna cu aceia sa Te
slavim duhovnice§te, Dumnezeule Tata, §i pe Unul Nascut
Fiul Tau §i pe Duhul Tau eel Sfant.

Poporul: Amin.

Preotul, cu glas scazut: A§adar, ajuta, Doamne, pe cei
care ajuta Biserica Ta cea sfanta, pe cei care depun
juraminte [votis], pe cei care dau zeciuiala [decimis], pe cei
care slujesc §i fac daruri. §i pe to^i cei care se roaga
impreuna cu noi §i pentru to^i aceia, pentru care ne-ai dat ca
sa ne rugam, Doamne, Iubitorule de oameni [amator
hominum].

Preotul, cu glas ridicat: A§adar, da vindecare
desavar§ita [curam perfectam] §i mantuire deplina
[salutomque plenam], tuturor celor care se ingrijesc de cei
saraci, celor care se ostenesc pentru a-i hrani pe orfani §i pe
vaduve §i celor care-i viziteaza pe cei bolnavi §i
neputincio§i. Rasplate§te-le celor, care de acum umbla in

18 Care este in ceruri, ceresc.

13

cele bune, celor care, cu adevarat, se bucura de cele
nestricacioase, caci Tu, Doamne, e§ti Cel, Care ai facut
veacurile si Care dai mare mila si Tie Ti se cuvine cinstea,
acum si pretutindeni, si Unuia Nascut Fiului Tau.

Poporul: Amin.

Preotul, cu glas scazut: Opreste mania impara^ilor, o,
Imparatul impara^ilor [Rex regum] [si] domoleste furia
solda^ilor! Razboaiele [bella] si revoltele [seditiones] le
strica, surpa mandria ereticilor [fastum haereticorum] si
hotararea judeca^ii Tale sa nu fie impotriva noastra, a celor
care Te marturisim, ci sa fie peste noi iubirea Ta de oameni
si intoarce intru mila milostivirea Ta.

Preotul, cu glas ridicat: Linistea si pace care este la
Tine, da-o pamantului si tuturor celor care locuiesc pe el.
Cerceteaza-1 pe el prin bunatatea Ta si prin lucrarea
milostivirii Tale, prin intocmirea de vanturi bune si linistite,
prin imbelsugarea roadelor [pamantului] si prin recolte din
destul si prin mul^imea florilor.

Fereste-1 pe el de toata mania loviturilor [plagis
furoris 19 ] si de toate rauta^ile nedrep^ilor vrajmasi [iniquis
inimicorum], atat duhovnicesti cat si trupesti, si departeaza
[de la noi] toate patimile cele vatamatoare, pentru ca
neincetat cantari de slava [hymnos gloriae] sa-Ti cantam Tie
si Unuia Nascut Fiului Tau.

Poporul: Amin.

Preotul, cu glas scazut: La altarul acesta, si in eel mai
presus de cer, pomeneste-i pe to^i cei care fac binele si pe
to^i cei care Ti-a placut Tie pe pamant. In primul rand, pe
cea, cu adevarat, Sfanta Nascatoare de Dumnezeu [Sanctae
Genitricis Dei], pe [Inainte]vestitorul [nuntii] loan,
Botezatorul [Baptistae] si Inaintemergatorul [praecursoris],
pe Petru si pe Pavel si pe toata ceata Apostolilor, impreuna
cu care este si §tefan [Protomartirul], si mul^imea aceea a
Mucenicilor, si pe to^i aceia, care inainte de ei, cu ei si dupa
ei, au placut Tie si i^i plac Tie.

19 A plagilor, a catastrofelor de tot felul ingaduite de Dumnezeu pentru pacatele
noastre.

14

Preotul, cu glas ridicat: §i in toata vremea, pe to^i cei
care beau pe acesta 20 , sa-i une§ti pe ei cu cei ale§i §i cu
casnicii Tai, Cei care por^i neputin^ele noastre [infirmitatem
nostram], Doamne!

Une§te-ne pe noi cu cei fericrfi, prin imparta§irea de
cele dumnezeie§ti 21 , §i prime§te darurile §i rugaciunile
noastre inaintea tronului impara^iei Tale eel mai presus de
toate, pentru ca in toate razboaiele §i neputint.ele §i nevoile
sa avem indrazneala catre Tine.

Caci, intra-adevar, pacatul nostru §i dreptatea noastra

99

nimic nu sunt , inaintea vastita^ii oceanului [de dragoste] §i
a nesfar§itului milostivirii Tale.

De aceea, cu o singura inima Te privim, Cei care dai
fiecaruia rasplatiri pentru faptele lor cele bune si cu to^ii §i
intr-o singura adorare laudam impara^ia Ta §i a Unuia
Nascut Fiul Tau.

Poporul: Amin.

Preotul, cu glas scazut: Pomene§te, Doamne, pe to^i
episcopii [omnium episcoporum], inva^atorii [doctorum] §i
pe mai marii [praesulum] Sfintei Tale Biserici, care, de la
Apostolul Iacov, episcopul §i martirul §i pana in ziua
noastra, au placut §i iti plac Tie.

Preotul, cu glas ridicat: Numara-ne [insere nobis],
Doamne, intre adevara^ii Tai credincio§i §i intre cei ravnitori
pentru dreapta credin^a, §i da-ne cura^ia iubirii lor §i nu ne
pedepsi pe noi, pentru faptele lor cele fara de vina.

Ci [da-ne ca] sa urmam faptelor lor, pentru ca sa ne
imparta§im de rasplata acelora §i de cununa biruin^ei, care
este pregatita unora ca acelora in impara^ia Ta cereasca. §i
impreuna cu aceia sa-Ti cantam Tie §i sa-Ti aducem slava,
[impreuna] §i Unuia Nascut Fiul Tau.

Poporul: Amin.

Preotul, cu glas scazut: Pomene§te, Doamne, pe to^i
ce adormrfi [omnium defunctorum], care au adormit

20 Adica Sangele Domnului.

21 Adica de Sfanta Euharistie.

22 Inaintea Ta. Nici pacatul nostru nu e atat de mare ca El sa nu ni-1 poata ierta si nici
dreptatea noastra nu e atat de mare ca sa fie luata in seama de catre Domnul.

15

[decubuerunt] cu nadejdea Ta [spe Tua], intru dreapta
credint.a [in fide vera].

Pe to^i cei inruditi [cu noi] §i pe care i-am pomenit, pe
parintii, pe fra^ii §i pe invat.atorii no§tri trupe§ti §i
duhovnice§ti, §i pe cei pentru care s-a adus §i pe cei care au
adus darul, jertfa aceasta, aceasta sfanta jertfa.

Preotul, cu glas ridicat: Une§te, Doamne, numele
tuturor celor care s-au pomenit [acum] intre Sfintii Tai, [§i-i
fa sa se salasjuiasca] intru fericita odihna a celor care se
veselesc §i se bucura intru Tine.

Nu le pomeni lor pacatele lor §i nici nu-Ti aduce
aminte de nebunia [insipienter] lor. Caci nimeni din cei
legati de trup [carni alligatus] nu sunt curati [innocens]
inaintea Ta.

Fiindca numai Unul a fost vazut pe pamant fara de
pacat, Iisus Hristos, Unul Nascut Fiul Tau §i e singurul care
a venit sa faca legamant, prin a carui milostivire §i noi am
dobandit nadejde.

Poporul: De aceasta sa ne umplem.

Preotul, cu glas scazut: Pacatele noastre §i ale celor
[care au fost] facute cu voie, din §tiin$a sau din ne^tiintl sau
in taina, slabe§te-le, fii milostiv [cu ei], Doamne, Iubitorule
de oameni!

Preotul, cu glas ridicat: §i umple-ne pe noi de
nesfar§ita pace, care vine de la iubirea Ta de oameni. Pentru
ca sa stam fara infruntare la dreapta Ta §i cu fatl deplina §i
credincioasa sa contemplam stralucirea Unuia Nascut Fiul
Tau, la aratarea Ta cea de-a doua, intru slava, pe cer.

Pentru ca sa auzim glasul acela, preafericit, care se va
zice celor fericrfi: binecuvdntaiii Tatdlui Meu, luafi
mo§tenirea impdrdtiei cere§ti §i pentru ca astfel, cu to^ii, sa
slavim §i sa laudam numele Tau, caci Tie Ti cuvine toata
cinstea.

Poporul: Intotdeauna.

Preotul: Pace [tuturor!]

23 Nebunia oamenilor mantuiti inseamna pacatele pe care le-au facut si de care au
fost iertaji de Dumnezeu, pentru ca le-au spovedit si de acestea s-au pocait.

16

Poporul: §i cu duhul tau!

3. Preotul frdnge pdinea si zice rugdciunea aceasta,
inainte de Tatdl nostru.

Preotul: Tatal tuturor si Inceputul eel mai presus de
toate, Lumina vesnica [Lux eterna] si Izvorul luminii [Fons
lucis], Care iluminezi toata faptura cea daruita cu ra^iune, al
Carai glas ridica din pulbere pe cei slabi si din gunoi ridici
pe cei saraci, Care pe noi, cei care am fost cazu^i [jactatos],
instraina^i si neputinciosi, ne-ai dat sa fim chema^i casnici si
fii ai Tai, prin iubitul Tau Fiu, umple-ne pe noi de sfm^enia
fiilor Tai §i da-ne acele nume, pentru ca nu suntem vrednici
ca sa ne aratam inaintea Ta.

Ca sa nu fie infruntata toata slujirea noastra si toate
faptele noastre, ci intra cuntfia inimii, intra cura^ia
in^elegerii si cu minte dumnezeiasca, sa putem acum sa Te
chemam pe Tine, Dumnezeule, Parinte Atot^iitorale, Sfmte
si Cerescule, si sa-Ti cerem si sa-Ji zicem: Tatal nostru care
esti in cerari.

Poporul: Sfm^easca-Se numele Tau [etc.] [si
urmatoarele, pana la finalul rugaciunii].

Preotul: Elibereaza-ne, Doamne, pe noi slujitorii si fiii
Tai, de toate ispitele cele grele si care ne lupta cu putere, si
de toate durerile trapului nostra si ale sufletului, pentru ca sa
nu ne pierdem prin acestea. Pazeste-ne pe noi de eel rau si
de toata rautatea si de siretlicurile lui cele vatamatoare
[technis ejus perniciosis], caci Tu esti Imparatul tuturor si
Tie slava I^i aducem.

Poporul: Amin.

Preotul: Pace [tuturor]!

Poporul: §i cu duhul tau!

Preotul: [Sa stam] inaintea [Domnului]!

Poporul: Inaintea Ta, Doamne!

17

Preotul: Cauta, Doamne, spre poporul Tau eel
credincios, caci inaintea Ta ne plecam §i a§teptam darul Tau
§i privim spre darul Sfintelor Taine ale Unuia Nascut Fiul
Tau, Dumnezeule Tata!

Nu lua de la noi harul Tau §i nu ne scoate pe noi de la
slujirea Ta §i de la participarea la Sfintele Tale Taine, ci ne
pregate§te pe noi, ca intru curate §i fara pata, sa ne
invrednicim de acest ospat, [convivio] 24 .

Pentru ca, fara con^tiintl ru§inata [conscientia
inculpata], sa ne bucuram intotdeauna [semper fruamur] de
scumpul Sau Trup §i Sange [Corpore et Sanguine Ejus
pretioso] §i intru viat.a ve§nica si fara de sfar§it sa ne
odihnim intru odihna cea duhovniceasca §i sa fim parta§i
ospajului Tau imparatesc, pentru ca sa Iti aducem Tie slava
§i lauda.

Poporul: Amin.

Preotul: Pace [tuturor]!

Poporul: §i cu duhul tau!

Preotul: Harul Domnului sa fie [etc.] [peste voi]. . .

Poporul: §i cu duhul tau.

Diaconul: Sa fim cu frica!

Preotul: Sfintele Sfintilor [Sancta Sanctis]

Poporul: Un singur Parinte sfant

Diaconul: Sa stam cu evlavie [Sterna decenter] !

24 §i iata sensul autentic al lui a fi convivial cu cineva! Convivialitea eclesiala e cu
mult mai mult decat convivialitatea ocazionata de §ederea impreuna la masa. Pentru
ca numai participarea tuturor la aceea§i Liturghie §i imparta§irea din acela§i potir a
multora ne face sa fim impreuna in aceea§i viaja, in aceea§i bucurie, in aceea§i
nadejde. Pentru ca sa fim convivi trebuie sa avem aceea§i credinja, aceea§i iubire §i
sa ne imparta§im cu totii din Sfintele §i de viaja facatoarele Taine, pentru ca aceea§i
credin^a, dragoste §i imparta§ire sa ne lege intr-o comuniune autentica, profunda,
abisala.

25 Adevarata decenja este o virtute dumnezeiasca §i nu o manifestare politicoasa,
scoasa din contextul unei vieji religioase. Un om manierat nu este, in mod neaparat,
un om decent / evlavios, ci evlavia sau decenja reprezinta starea noastra in fa{a lui
Dumnezeu, cum ne simjim noi cand §tim ca suntem cine suntem §i ca stam in fa{a
Celui Preasfant, incomparabil de sfant.

18

Poporul: Inaintea Ta.

Preotul: Tie I^i aducem multumire 26 , Doamne, §i I^i
multumim din suflet, pentru ca am cunoscut bunatatea Ta,
caci dintru nefiinfa [ex nihilo] ne-ai adus pe noi §i ne-ai facut
ceea ce suntem, §i ne-ai facut casnici §i fii ai Tai prin
Sfmtele Tale Taine.

§i Taina aceasta evlavioasa ne-ai poruncit-o noua,
pentru ca acestei mese duhovnice§ti noi sa ne invrednicim.
Pastreaza in noi, Doamne, darul Dumnezeie§tilor Tale Taine
[depositum Mysteriorum Tuorum Divinorum] §i fa-ne sa
mergem intru asemanarea vie^ii ingere§ti, pentru ca sa avem
viata §i sa ne desavar§im inaintea Ta. Sa nu ne despar^i pe
noi de Sfhrfii Tai, ci da-ne noua sa savar§im in mod
desavarsTt voia Ta cea mare sT desavar§ita, pentru ca sa fim
pregati^i de descoperirea deplinata^ii aceleia ultime §i sa
stam inaintea mare^iei Tale §i, dupa dreptate, sa ne facem
parta§i bucuriei impara^iei Tale, prin harul, mila §i iubirea de
oameni ale Unuia Nascut Fiul Tau, prin Care sT cu Care Ti
se cuvine slava, cinstea, [etc.] [ §i inchinaciunea, impreuna §i
cu Duhul Sfant, acum §i pururea §i in vecii vecilor].

Poporul: Amin.

Preotul: Pace [tuturor]!

Poporul: §i cu duhul tau!

Diaconul: Dupa [aceasta].

Poporul: Inaintea Ta, Doamne!

Preotul: Hristoase, Imparate al slavei §i Parinte care ai
facut veacurile, Jertfa cea sfanta, Arhiereule ceresc, Mielul
lui Dumnezeu, Care ridici pacatul lumii [peccatum mundi],
iarta pacatele poporului Tau §i nu-1 lasa ca sa fie stapanit de
nebunie [insipientias].

Pastreaza-ne pe noi prin comuniunea Sfintelor Tale
Taine. [Departeaza de la noi] tot pacatul, fie cu cuvantul sau

26 Se pare ca inainte de aceasta rugaciune se imparta§ea intreaga Biserica, pentru ca
aceasta e o rugaciune de multumire pentru primirea Sfintelor Taine.

19

cu gandul sau cu lucrul, pentru ca sa ne bucuram de
intimitatea casei Tale.

Nu te departa de la fa^a noastra, ci paze§te-ne trupul
nostru prin Trupul Tau §i reinnoie§te sufletul nostru prin
Sfmtele Tale Taine §i binecuvantarea Ta, Doamne, sa fie in
tot omul nostru dinauntru §i din afara, pentru ca sa Te
slave§ti in noi §i intre noi §i de-a dreapta Ta sa ne a§ezi pe
noi §i sa avem binecuvantarea Tatalui Tau §i a Preasfantului
Tau Duh.

Poporul: Amin.

Diaconul: Binecuvantat e§ti Doamne!

20

Sfdntul Ierarh Atanasie eel Mare

Despre Sfintele carfi

27

Se cuvine, a§adar, §i, pe buna dreptate, ca pe eretici sa
ni-i aducem aminte ca pe ni§te mor^i, care sunt in jurul
nostra, pentru ca avem pentra mantuirea noastra Carole
dumnezeie§ti.

§i, ma tern ca nu cumva, dupa cum a scris Pavel
corintenilor, nu pu^ini dintre cei mulfi, din cauza simplita^ii
si a ne§tiint.ei, sa se mire de ticalo§ia oamenilor §i, ramanand
in aceasta postura, sa fie condu§i de ceilarfi, care se numesc
pe ei in§i§i tainuitori, unii care insula prin omonimia
existenta in adevaratele Scripturi.

Caci ace§tia ii cheama §i ii asculta, daca exista ceva ce
ii nelini§te§te, referitor la toate §i de aceea eu m-am gandit
sa l\\ scriu din aceasta cauza, despre necesitatea §i folosul
celor biserice§ti.

§i, mai degraba, la acestea ma gandisem, sa ma fac

no

folositor §i sa introduc in suferint.a mea chipul
Evanghelistului Luca, zicand §i aceasta: cu adevarat, ca cei,
care §i-au pastrat stapanirea de sine, au cunoa§terea 29 celor

O A

ascunse §i amestecarile acelea cu car^ile insuflate de Duhul
Sfant 31 .

§i acest lucra ne impline§te, dupa cum §i predaniile
Parin^ilor, ale celor, care au fost martori oculari de la inceput
§i ajutoral pe care ni-1 face cuvantul lor - lucra trait §i de
unul ca mine - a dat pentru fratii, care ^in de noi §i sunt inca
invat.acei, o §i mai mare ocazie, de a fi expu§i rigorilor legii
§i ale Predaniei.

30

27 Traducerea de fa^a, din limba greaca veche, s-a facut cf. Sfantul Atanasie eel Mare,
Epistula Festalis XXXIX, TLG 014. 71. 4t. - 015. 76. 9t.

28 Altera.
Literal era vorba, despre vorbirea celor ascunse, de to: ^eyou-cva airoKpuctxx.
Cei, care nu mai sunt biruiti de pacat, cunosc cele de taina ale Sfintei Scripturi.

Curajia e cheia de intelegere a Sfintei Scripturi.

31 In ceea ce prive§te pe uii;ai., acesta are, in primul rand, conota{ii sexuale §i a§a e §i
folosit in alte contexte. Dar aici amestecarea, unirea cu carjile Sfintei Scripturi e
unirea cu Sfantul Duh din ele, cu intelesurile luminoase, dumnezeie§ti ale ei. Nu e
vorba de o intelegere a lor de la distanfa, ci de o unire intima cu ele, de o unire
adanca cu acele intelegeri, care ne ating persoana noastra in mod adanc, fiintial.

21

Pentru ca a fi credincios e - ca §i pentru tine - a avea
dumnezeiasca Scriptura, cu scopul ca fiecare sa treaca peste
cele de jos ale pacatelor 32 , pentru a fi curat §i a se bucura
deplin, iara§i, de cele pe care noi le-am reamintit.

De aceea, in Testamentul eel vechi, numarul cartilor
este de douazeci §i doua, §i aceasta insa, dupa cum §tim, e in
acord §i cu invat.aturile, pe care evreii le-au mo§tenit, insa §i
succesiunea §i numele lor sunt asemanatoare cu ale acelora:
prima este Geneza, a doua Exodul, a treia Leviticul, §i dupa
aceea e Numerii §i apoi Deuteronomul.

§i urmatoarele sunt ale lui Iisus al lui Navi §i ale
Judecdtorilor, §i dupa ele aceea a lui Rut. §i apoi urmeaza
patru cdrfi ale Regilor. §i acelea sunt prima §i a doua, ca
ni§te carti, care vin la rand, apoi a treia §i a patra urmeaza in
acela§i fel pe primele.

Dupa care vin cartea intdia §i a doua a
Paralipomenelor, la fel, in car^i, care urmeaza una dupa alta.
Apoi cartea / a lui Ezdra §i a doua . La fel, urmeaza
acesteia iar dupa aceasta e cartea Psalmilor.

§i urmeaza Paremiile (adica Pildele lui Solomon n.n.)
§i Ecclesiastul §i Cdntarea Cdntdrilor.

Dupa acestea este §i Iov §i apoi Profefii, urmand cei
12 Prooroci, cu car^ile lor, una dupa alta §i, mai intai, Isaia,
Ieremia §i, impreuna cu ei, a lui Baruh , Pldngerile §i

-J c

Epistola . §i, dupa aceea, a lui Iezechiel §i Daniel.

Acestea sunt in intregime car^ile, care se cuprind in
Vechiul Testament.

Iar despre Noul Testament inca, nu am inceput sa
zicem. Caci aici sunt acestea: patru Evanghelii, adica cele
dupa Matei, dupa Marcu, dupa Luca §i dupa loan.

§i dupa aceea urmeaza acestea, adica Faptele
Apostolilor §i Epistolele catolice, numite §i cele 7 ale
Apostolilor, adica: una a lui Iacov §i doua ale lui Petru, apoi
trei ale lui loan §i dupa aceea una a lui Iuda.

32 Literal: ale abaterilor, ale hoinarelilor.

33 Pentru noi e Cartea lui Neemia, care insa poarta numele §i de Cartea a doua a lui
Ezdra.

34 E interesant ca pentru noi, Cartea lui Baruh e considerate intre carjile necanonice.

35 Ale lui Ieremia. §i aici e interesant, ca Pldngerile lui Ieremia le consideram astazi
canonice, pe cand, Epistola lui Ieremia, face parte dintre cele 14 necanonice redate
in ed. BOR 1988 aBibliei romdnesti.

Care sunt asezate, era literal.

22

Dupa aceea Pavel Apostolul are 14 epistole §i §irul
scrierilor sale e acesta: prima e catre Romani, apoi are doua
catre Corinteni §i dupa aceea catre Galateni.

§i urmeaza apoi, cea catre Efeseni, apoi catre Filipeni
§i catre Coloseni §i, dupa aceea, doua catre Tesaloniceni §i
catre Evrei.

§i, cu trimiteri directe, avem pe cele doua catre
Timotei, una catre Tit §i, in cele din urma, una catre

-in

Filimon, §i apoi Apocalipsa lui loan .

Acestea sunt izvoarele mantuirii 38 , a§a incat, eel, care
a fost insetat sa se poata imbel§uga, din destul, prin acele
cuvinte.

Numai in acestea e bunavestirea invat.aturilor evlaviei.
§i pe nici una dintre acestea sa nu o aruncati §i nici din
acelea ce va fac liberi! §i despre acestea Domnul a zis
saducheilor: „Va in§elati, ne§tiind Scripturile §i nici puterea
acelora", dupa cum §i acelor evrei, care refuzau sa-L asculte
le-a zis: „Cercetati Scripturile, caci acelea sunt care
marturisesc despre Mine".

§i, intr-adevar, din aceasta cauza, cu precizie 39 multa
s-au stabilit, pe langa acestea, §i acele carfi necesare. Caci
sunt §i alte carti, in afara de acelea, care nu sunt canonice,
dar sunt bine scrise 40 §i, pe care, Parintii le-au cunoscut
drept unele, care sunt foarte apropiate acelora §i pe unele,
care sunt de dorit, a§ezandu-le §i pe ele ca scrieri ale
evlaviei, §i anume: Inielepciunea lui Solomon §i
Inielepciunea lui Sirah §i Estera, §i Iudita, §i Tobit §i
Didahia, numita a Apostolilor §i Pdstorul .

37 Ordinea carjilor Vechiului §i ale Noului Testament, dupa cum se poate vedea,
difera cu mult, fa{a de cea pe care o avem astazi. Pentru Sfantul Atanasie, Apocalipsa
facea parte din canonul noutestamentar §i, ca atare, el vorbe§te de toate cele 27 de
carji ale Noului Testament, neindoindu-se ca Epistola catre Evrei e a Sfantului
Pavel.

Nu da numele celor doisprezece Sfinji Prooroci vechitestamentari, nu aminte§te
nimic de Cartea Esterei, dar include cartea Sfantului Baruh intre cele canonice.
Cartea e a Sfantului Iov, dupa Sfantul Atanasie iar Sfantul Pavel e situat dupa
Epistolele catolice §i inainte de Apocalipsa, de§i, astazi, epistolele sale urmeaza
imediat dupa Faptele Sfin{ilor Apostoli.

38 Sfanta Scriptura, in intregime §i fiecare carte a ei, in parte, sunt izvor sau izvoare
ale mantuirii, din care invajam, pe cele care ne sfinjesc viaja. Izvorul de apa vie al
Sfantului Duh izvora§te din acestea §i trebuie sa-1 cautam aici cu inima curata,
curajita de erezie §i de pacat.

39 Literal: cu acrivie.

40 In ceea ce prive§te adevarul lor ele sunt corecte.

41 E vorba de Pdstorul Sfantului Herma. Observam aici, cum Sfantul Atanasie
include intre cdrfile bune de citit, atat carji canonice, ca Estera, necanonice
vechitestamentare, dar §i creajii ale epocii noutestamentare, ca Didahia §i Pdstorul.

23

§i, la fel iubindu-le, atat pe cele care sunt canonice,
cat §i pe cele care sunt bune de citit, nicaieri sa nu se
gandeasca §i sa nu se aminteasca apocrifele, dupa cum §i
cariile eretice, ci numai scrierile in care se ca^tiga acestea,
adica se da libertatea §i toate darurile acelui timp 42 , dupa
cum punerea inainte din vechime, da ocazia de a avea
departare de toate cele, care ating 43 pe cele ale cura^iei.

42 In care au fost scrise.

43 Cu sens negativ aici: de a strica, de a altera credin^a §i cura^ia vietii.

24

Epistola cdtre [Sfdntul] Ammonie Monahul 44

Toata frumuse^ea §i curatia sunt creatia lui Dumnezeu,
caci nimic, care sa fie corupt §i necurat nu a creat
Dumnezeu, dupa cuvantul: „caci Hristos este jertfa, intru
miros de buna mireasma duhovniceasca, pentru mantuirea
noastra", dupa cum spune Apostolul.

§i, din aceasta cauza, diversele §i nenumaratele sage^i
ale Satanei §i ne^tikrfele in cunoa§tere te pregatesc pentru a
fi agitat, stanjenindu-te astfel lucrurile facute de catre frati
iar acelora impra§tiindu-le gandurile, spre cele nefolositoare
§i spurcate.

Dar tu poarta-le u§or pe acestea §i planul eel rau 45 se
va departa de la noi, cu ajutorul harului dumnezeiesc, care
ne mantuie§te pe noi §i care ne va da o cunoa§tere mult mai

- 46

curata a acestor ^epu§e josnice .

„Dar toate sunt curate pentru cei curati, caci toate
necuratiile con^tiint.a le arata de la sine". §i ma minunez de
sofismele 47 diavolului, caci prin ispitele §i ranile rele pe care
le face, gandurile sunt conduse in taina spre a face
presupuneri, care par sa fie ale cura^iei, dar sunt in^elese,
mai apoi, ca o intrare in rau §i ca un examen.

Caci aici am aratat mai intai, nefericirile adevaratei
asceze §i mantuitoarea vie^uire §i slava celor care se
stapanesc pe ei intru toate. Caci ace§tia, care i§i mi§ca
voint.a, fara ca sa fie purtati cu ceva de cele care sunt
folositoare vie^ii, ies din starea de a fi cautatori ai lucrurilor
trecatoare §i proste§ti, pe care se cuvine sa le respinga.

Fiindca ce imi ve^i spune despre cei, care sunt iubitori
de Dumnezeu §i evlavio§i, care au fiint.a lor curatita de pacat
§i care sunt afara de orice invinuire? Caci cei care s-au facut

44 Traducerea de fa^a, din limba greaca veche, s-a facut, cf. Epistula ad Amun, TLG,
013. 63. It. - 014. 71. 4 t. E vorba despre Sfantul Amonie din pustiul Egiptului.

45 Al Satanei.

46 Ispitele sunt momentele de solicitare satanica din care invatam, cum sa ne alipim
inima numai de Dumnezeu. De§i suntem atra§i spre josnicii, injelegem ca voia lui
Dumnezeu nu are nimic de-a face cu pacatul §i ca singurul nostru dusman este
cedar ea infafa ispitei.

47 In greaca e to oo<\>io\ia §i se refera la vicleniile, la gandurile false dar prezentate
noua ca bune de catre demoni. Cand suntem sofisti suntem ni§te oameni, care vrem
sa tulburam minjile oamenilor, dar nu le daruim nimic concret. Observam cu multa
incantare calitajile ample ale limbii grece§ti in a exprima o realitate. Nuanjele sunt
foarte multe §i, adesea, surprinzatoare.

25

pe ei m§i§i de batjocura §i prin toate au devenit ca ni§te miei
care pleaca departe, du§i de mirosul lor §i de gurile care
cauta peste tot in jurul lor, iata ca acum, toate pe care le-am
avut §i am spus ca sunt multe, acestea pantecele noastre le
judeca §i de asemenea §i via^a mea, pentru vie^uirea mea
plinade cele rele 48 .

Insa tu, „care faptele mainilor tale te-au facut om
credincios la Dumnezeu", dupa cum spune dumnezeiasca
Scriptura, cum sa nu fii in stare de curatia voin^ei prin fapte,
care sunt cunoscute de tine de la sine?

Iar noi, care „ne-am facut neamul lui Dumnezeu",
dupa dumnezeiescul Apostol, nu lucram pentru a ne face pe
noi inline fara de pacat? Dar nu putem face acestea de unii
singuri! Caci mirosul urat al lucrarii pacatului, care este
impregnat in firea noastra, e eel, care se ridica sa judece
voint.a noastra cea rea. Fiindca firea, cautandu-§i implinirea
in alta parte, ca sa ajunga la cele dintai 49 , trebuie sa sufere
toate acestea.

Dar fiindca am vorbit impotriva despre voint.a
singura 50 , cu cuvinte drepte, e mult mai bine, ca despre ceea
ce facem impreuna cu Dumnezeu, astfel sa le purtam, adica
conform cu Evanghelia.

Caci aceasta „nu locuie§te in oamenii necurati, fiindca
stau departe de ea", fapt pentru care e necesar, ca toate
aceste absurdity, sa nu cumva sa le cautam, ca acestea sa ne
convinga pana la urma .

48 Dar ideea, care transpare din ultima parte a acestei fraze spune ceva §i mai mult, ca
eu am stat in rele, am avut o stare in care mi-am cautat „lini§tea" in rele. Nu numai
ca am trait rau dar m-am §i bucurat de rau. Pentru Sfantul Atanasie, vietuirea in pacat
nu e o viejuire fara sa stii sau fara. sa vrei. Raul nu se traie§te incon§tient. Raul se
face cu con§tien{a, chiar daca con§tien{a raului e foarte redusa.
9 La firea curajita de Sfantul Botez.

50 Vointa autonoma, care exclude pe Dumnezeu sau pe aproapele.

51 Daca cautam sa cunoa§tem pacatul, demonii ne conving pana la urma, ca el e ceva
bun. §i cei care au crezut, in putinatatea lor de minte, ca pot pacatui dar sunt aceea§i
de mai inainte, s-au in§elat amarnic, pentru ca pacatul a inceput sa locuiasca in ei cu
putere, pricinuindu-le mari dureri suflete§ti §i trupe§ti.

Sfanta Evanghelie nu locuie§te in cei necuraji, pentru ca puterea ei, Sfantul Duh, nu
poate locui in mijlocul necurajiei inimii. Poji citi Sfintele Evanghelii, mulji o fac,
chiar daca nu sunt de-ai no§tri, dar ei raman la un nivel periferic al injelegerii, caci
intelegerea e data de Sfantul Duh, care intra in om numai datorita credinjei lui drepte
§i a viefii lui sfinte.

Nu Dumnezeu ne ascunde injelepciunea, ci noi nu ne curajim inima, pentru a o primi
intreaga, din iradierea prea iubitoare a lui Dumnezeu.

26

Fiindca mai intai, cele scrise nu sunt pentru ne§tiinta.
mea proprie, pentru §ubrezenia mea , cea care este foarte
violenta? Sau pentru eel, care are cuvantul dumnezeiesc?

Caci cine, din nou, face unele la fel [cu acestea n.n.],
prin intermediul mancarurilor, acela nu dezleaga nebunia
aceea sau, mai degraba, aceasta dubla in§elare, caci s-a zis:
„nu locuie§te in oamenii necurati, fiindca stau departe"?
Caci apoi, pentru ce a continuat §i a zis mai departe: „cu
inima"?

Pentru ca, aici este vorba de bogatiile cele rele ale
gandurilor pacatoase §i de celelalte cautari pacatoase. §i
impreuna cu acela§i Apostol, de ce ne invata, zicand:
„Mancarea nu ne face vrednici de Dumnezeu"?

Caci ceea ce s-a zis aici este binecuvantat astazi,
fiindca firea ce ne judeca pe noi nu ne administreaza §i
pedeapsa 53 . Dar, poate, ca prin pedeapsa vindecatoare, ca §i
din aceste doua dureri, sa te faca sa scapi, mai presus de
acele aparari ale pacatului 54 . Caci vie^ii zguduite i se aduc
poduri de scapare, in fiecare dintre membrele noastre, ca
unii ce ne hranim in doua moduri, in cele din urma.

Fiindca oaia i§i indreapta capul peste tot, intr-un mod
precis 55 sj aidoma i§i indreapta §i capul spre apa §i stomacul
strange, deopotriva, cele doua feluri de hrana. La fel se
intampla §i aici cu ceea ce rezulta din acestea doua.

Caci, o, Parinte iubitor de Dumnezeu, cum este acum
pacatul, in fa^a lui Dumnezeu, pe care 1-a plasmuit via^a
celor, care voiesc sa se conduca de unii singuri §i care fac
membrele lor sa aiba doua intrebuin^ari ?

Fiindca nu trebuie sa te pregate§ti mai inainte pentru
pacatele vrajma§e, dupa cum s-a zis? Nu cumva nu este un

2 Literal: instabilitatea mea, starea mea de cochetare atat cu virtutea, cat §i cu
pacatul.

53 Adica, chiar daca firea §i con§tiin{a noastra ne mustra, nu suntem pedepsiji
imediat. Ci glasul fiinjei bolnave de pacat cere vindecarea, cere ie§irea din starea de
boala, pe care a adus-o pacatul.

54 Pe care noi le facem dupa ce pacatuim.

55 Spre smocul de iarba.

56 Initial era vorba de o intretaiere de drumuri sau de doua ie§iri. Cei care lucreaza in
trupurile lor §i binele §i raul intrebuin{eaza, in mod schizoid, propriul lor trup. Firea
umana e facuta sa aleaga binele, pentru ca a fost facuta buna de Dumnezeu, care e
Binele absolut. Tocmai de aceea spune Sfantul Atanasie, ca o a doua intrebuintare a
trupului, spre rau, nu e proprie omului, ci e o urmare a pervertirii firi noastre prin
pacate. Astfel nu avem doua ie§iri (SiexoSoui;) axiologice, atat spre bine, cat §i spre
rau, ci numai spre bine.

27

pacat sa nu ne foloseasca adevarul, daca lucrarea facuta de

57<

Creator are doua func^ii in om ?

Pentru aceste intrebari, acestea le raspundem,
zicandu-le: De ce pune^i astfel de intrebari? 58 Caci in lege s-
a zis - §i pe acestea Dumnezeu le-a permis - : „Cre§te-ti, va
zic, §i inmul^iti-va §i umple^i pamantul" (Fac. 1, 28).

§i pe acestea §i Apostolul le inva^a, zicand: „Cinstita
este nunta §i patul nespurcat". Caci sunt doua moduri de
vietuire 59 . Ce secret §i adulter, a§adar, a fost eel, care s-a
poruncit aici?

Dupa cum, la fel, §i din via^a lor, despre cealalta cale,
nu se va cunoa§te §i nu se va descoperi cele doua moduri de
credere? 60 . Caci, care glas poate spune „sa nu exista^i", in
afara de faptul, cand luptatorii sunt uci§i in lupta §i dupa
lege §i primind lauda dupa vrednicia lor? 61

Acest lucru este dupa adevar §i cu multe cinstiri de la
acei luptatori, care sunt stapani, dupa vrednicie 62 , de la
stalpii aceia cu batrane^i stapanitoare §i afara de orice teama

63

Caci unul ca acesta, dupa ce face acest lucru, nu mai
poate fi ca cei de sub timp, pentru ca merge spre via^a
ve§nica §i spre impreuna existentl a sa [cu Sfnuii]. Iar de
cuvantul aceluia §i de acesta sa ne alipim.

„Fericit este eel, care in tineretea sa, poarta jugul
eliberarii de firea sa, pentru a se face sarac cu duhul" 64 .

Caci acestea au fost scrise impotriva placerii, „a celor
desfranati §i a adulterinilor" de catre Apostol, ca sa fie o
pedeapsa a lor. Caci doua sunt caile de urmat in viat.a in
legatura cu acestea: una, a§adar, fiind mai aproape de calea

37 Adica 1-a creat cu trup §i suflet §i, in definitiv, cu doua moduri de percepere a
realitatii, de experiere a adevarului dumnezeiesc §i a realitajilor existen^iale.

58 Literal: de ce folosiji astfel de cuvinte?

59 Adica viaja de familie §i viaja monastica.

60 Cre§terea de aici indica dezvoltarea spirituals a celor care traiesc cununaji religios
$i a celor, care au depus voturile monahale. Comparand cele doua vieti, dar, mai ales,
repere reale din cele doua vieti, din cele doua moduri de vietuire, vom observa cum
s-au desavar§it fiecare in parte.

61 Se refera la mucenicie.

62 „Stapanii dupa vrednicie" sunt cei, care isi stapanesc trupul si sufletul, adica sunt
stapani peste patimi. E§ti prinj, e§ti §ef al vietii tale, daca hi sfin{e§ti viaja. §i
vrednica e tot una cu lipsa de lupta din partea patimilor, cu inima curata.

63 Dumnezeie§tii Paring sunt cei care lauda pe cei care se sfin{esc prin mucenicie.
Vrednicia muceniciei e dupa adevarul lui Dumnezeu §i de aceea e mult laudata de
catre cei Sfinji. Dupa cum observam, Sfantul Atanasie nume§te sfinjenia,
desavar§irea: o stare peste care e§ti stapan §i in care traie§ti fara teama caderii.

64 Literal: copil sarac. A te na§te ca un copil sarac de patimi, prin asceza, inseamna a
te simplifica, a{i sfinji via^a.

28

de mijloc §i care e mai saraca, de casatorie vorbesc, iar a
doua, de via^a ingereasca §i netrecatoare, adica/ec/on'a.

Cad, daca cineva este lumesc, acesta este casatorit,
caci a§a §i-a ales sa fie, dar neavand prin aceasta niciun
motiv de a fi bolnav 65 . Cu atat mai mult prin via^a cea plina
de daruri dumnezeie§ti nu poate sa ia vreo boala, ci ia, cele
pe care le poate face, §i anume: „un rod de treizeci".

Fiindca §i eel care e Sfant, dupa cum §i Puterile cele
mai presus de ceruri, daca si acrivia celor dintai §i cele doua
extreme ale caii el le va trece, de asemenea va avea §i
harisme mult mai pline de minunare. Fiindca plinatatea
roadelor este o suta, dupa cele care se fac de catre fiecare.

Iar de necura^ia de aici §i de disputele rele te-ai
departat pe tine insu^i §i cu ajutorul car^ilor Sfinte te-ai
dezrobit de cele vechi 66 . Dar a confirma acestea, o, Parinte,
inseamna a fi ca acelea insa§i, de§i suntem sub ele.

Caci in cuvintele apostole§ti, in Evangheliile
inva^atoare de suflet, impreuna suntem sfaturfi, ca de altfel §i
in Psalmi, sa zicem: „Inviaza-ma dupa cuvantul Tau".

§i cuvantul acesta, a§adar, §i adorarea Lui se face de
catre inimi curate. Caci acela vede lucrurile ca §i acel
Proroc, care in ale sale cuvinte zicea: „Inima curata zide§te
intru mine, Dumnezeule" (Ps. 50, 11). Adica: nu ma lasa in
tulburarile gandurile celor rele.

Caci iara§i zice David: „§i duh stapanitor oranduie§te
intru mine" (Ps. 50, 11). Adica: ca nu cumva gandurile mele
sa ajunga de nestapanit, ci puterea mea o intare§te, prin
lucrarea Ta, asemenea unei funda^ii bine intarite.

Dar acesta insa, care este §i omul care poate da sfaturi,
spune cuvintele adevarului cu multa convingere, catre acela
care a intarziat : „voi cunoa§te calcarile tale de porunca din
calea ta". §i avand curajul, care vine de la Dumnezeu,
acestuia tu ii vei spune relele sale luandu-1 deoparte §i
atingand adevarul cu aten^ie: „§i nedrepta^ile asupra ta se vor
intoarce".

65 Casatoria nu e o opreli§te pentru sfintenie. Au fost §i vor fi §i Sfinti casatorifi,
pentru ca ceea ce conteaza e dorinja neintrerupta pentru Dumnezeu §i fapta buna.

66 Nu numai necurafia fizica §i sufleteasca trebuie eradicate, ci §i disputele pentru
cele trecatoare, care sunt o urmare a pacatelor. Insa numai prin dreapta invatatura
dumnezeiasca pofi ie§i din bezna patimilor. Nici asceza fara invajatura dreapta, dar
nici invajatura dreapta fara asceza. De fapt, luptandu-te cu patimile injelegi carfile
Sfinte §i injelegand cardie Sfinte, capeti noi puteri pentru faptele bune. Te lupti §i
intelegi, injelegi §i te lupti pentru curatirea ta de patimi.

29

Astfel sa se faca acela, a§adar, fa^a de cei care
vietuiesc rau, facandu-se unul, care se nevoie§te sa ii invete
pe ei, ca prin inima buna, sa le spulbere indoielile avute de
ei, prin „duhul stapanitor" pe care il are §i sa ii faca sa fie
intari^i.

§i astfel, cu siguran^a, ca adevaral se va putea
cunoa§te, §i il vom avea pe acela cu totul §i nemi§cat, in
Hristos Iisus Domnul nostra, cu slava Tatalui §i impreuna cu
stapanirea Duhului Sfant, in vecii vecilor. Amin.

30

Pentru ce a fast numit Melhisedec, fara tatd,
fard mama si fara genealogie? 67

Istoria lui Melhisedec

In timpul acela a trait o imparateasa numita Salim,
dupa al carei nume s-a numit §i ora§ul ei de re^edintl.
Aceasta a nascut pe Salaad §i Salaad a nascut pe Melhi. §i
Melhi a avut o fata al carei nume era ca al acelei imparatese
§i anume Salim.

§i acesteia i s-au nascut doi fii: unul se numea Melhi
iar celalalt Melhisedec. Iar tatal lor se numea Ellin §i fusese
lasat 68 drept jertfa, dupa cele care erau legiferate idolilor.

Insa, in acel timp, tocmai cand trebuia sa se jertfeasca
idolilor, s-au adunat norii pe cer. §i acela era menit sa fie
jertfit de 12 oameni, care a§teptau acest lucru. §i a zis Melhi
regelui aceluia, despre fiul sau Melhisedec:

„Ia impreuna cu tine din copiii care iti sunt robi §i du-
te la turma vitelor §i prinde-mi 7 vi^ei, ca sa jertfim zeilor.
Dar dintre ei sa nu fie Melhisedec, caci gandesc, ca har
dumnezeiesc a cazut peste el pentru aceasta cale §i acesta
indreapta ochii lui catre cer, spre privirea soarelui. §i pune-1
pe acesta sa §tie despre luna §i despre stele. §i, in sinea lui sa
apara ganduri ca acestea: < Daca Cineva a facut cerul,
pamantul, marea §i stelele, Aceluia I se cuvine a I se aduce
jertfa, din cele facute de El >.

Caci pentru mine e de la sine in^eles 69 , ca sunt facute
semnele cerului, pentru ca Ziditorul lor, deasupra acelora Se
odihne§te 70 .

67 Traducerea de fa^a, din limba greaca veche, s-a facut, cf. PG 28, col. 525-529,
apud. TLG, #074 28.525. It. - #075 28. 533. 5t.

68 Literal: abandonat, lasat fara niciun ajutor din partea cuiva. Se exprima aici situajia
acelui om, care fusese ales sa fie sacrificat zeilor §i a carui situate nu putea fi
schimbata de nimic §i de nimeni. Lupta cu inexorabilul din lume pagana, cu acel
implacabil artificial, dictat de traditiile pagane.

69 Este evident, este mai mult decat sigur.

70 Dumnezeu I§i are laca§ul mai presus de orice create a Sa. Dumnezeu e cu totul
altceva decat creajia Sa. Acesta deducea existenja lui Dumnezeu tocmai din aceea, ca
El nu poate fi gasit nicaieri, pentru ca depa§e§te toate §i umple toate. Dumnezeu
transcende universul creat. §i tocmai, pentru ca El nu poate fi gasit undeva, acesta
deduce ca e mai presus de toate. Daca ar fi fost din lume, imanent, bineinjeles ca nu
putea sa transceanda lumea §i sa fie creatorul ei. Dar, pentru ca Dumnezeu e mai
presus de tot ce exista, atunci El e Ziditorul lumii, Creatorul §i Oranduitorul ei.

31

§i Acesta este fara spurcaciune 71 , nevazut, nemuritor,
singurul Dumnezeu, Care exista in cer si pe pamant, Cel
care e cunoscatorul blasfemiilor din inimi.

Acesta este adevaratul Dumnezeu! Lui I se cuvine a I
Se darui jertfa. Eu nu ma indepartez de tatal meu si gandesc
ca si el. In acelasi fel o sa ma auzi si pe mine vorbind.

Dar nu ucide pe Melhisedec, nici nu-1 lepada. Caci
iata, aceluia, tatal sau ii zice: „Unde sunt vi^eii?". §i
Melhisedec zice aceluia: „Nu mania tata pe rege, dar
asculta-ma!". Zi-i lui: „Ce ai a zice, zi in cuvinte purine!".

Caci Melhisedec zice: „Iata darul pe care noi 1-am
adus, sa nu-1 dam pe acesta acelor zei in care crede^i; caci
aceia nu mi se par a fi zei.

Ci, mai degraba, sa aducem jertfa Aceluia, Care Se
odihneste peste ceruri, caci Acela este Dumnezeul
dumnezeilor. Iar, daca pe tatal aceluia te manii, el spune
aceluia care se supara 72 : „I{i zic \ie: mergi si adu aceasta 73 !
Fa aceasta si nu mai sta in cumpana!".

§i, din nou, acesta a fost eliberat 74 , din cauza lui
Melhisedec. §i s-a dus acesta in turma vitelor si a luat un
dar regelui Salimului.

§i, odata cu darul, 1-a trimis si pe Melhi , catre
cetatea Salimului. Iar catre femeia lui a trimis sa se zica asa:
„Iata aducem, ca dar, pe unul dintre fiii nostri".

§i femeia lui, cand a auzit aceasta, 1-a plans pe fiul ei
cu amar. §i a cunoscut, ca barbatul ei a vrut sa fie iertat de
catre rege, pentru a nu fi omorat Melhisedec, fiindca in acest
fel 1-a putut cumpara pe el, ca sa nu fie jertfit.

§i ridicandu-se aceasta, s-a dus la imparateasa si i-a
zis: „Vai mie, ca am obosit de atata, cat m-am muncit fara
nici un rost!". Dar vazand-o pe aceea regele, i-a zis ei: „Nu
mai plange, caci i-am primit aici pe amandoi! §i, daca sunt
acum ai mei, eu pot sa-mi aleg pe care unul, pe care il doresc
si il voi aduce jertfa pe acela, pe care il vrea zeii nostri.

71 Fara corupjie interioara, adica Unul, Care nu cunoa§te pacatul, Care nu are raul in
firea Sa.

72 Adica regelui. Observaji acest schimb de replici ca din partea lui Melhisedec, pe
care il gasim in gura tatalui sau. El vorbeste atat pentru fiul sau, cat si pentru sine. E
in acelasi timp vestitorul opiniei sale si a opiniei fiului sau si crede ca fiul sau are o
menire aparte din partea lui Dumnezeu.

73 Adica sa aduca jertfa lui Dumnezeu si nu zeilor.

74 Ellin, tatal lui Melhisedec.

75 Pe primul dintre fiii sai.

32

Iar daca sunt acum ai tai, vei alege pe eel pe care il vei
dori §i pe care 1-ai iubit ca pe acela. §i acum, care crezi ca
trebuie izbavit de preo^i?".

§i sor^ul a cazut, prin alegerea imparatesei, pe
Melhisedec, pe care aceasta il iubea.

Iar regele Salimului a cinstit pe acela, pentru femeia
lui, pentru ca a dat pe fiul lui ca sa fie adus jertfa; caci
infrico§area zeilor cazuse peste el.

§i a mers Melhisedec §i a luat §apte vrfei §i, pentru ca
tatal sau ob^muse eliberarea sa, acesta s-a dus in templul
idolesc al celor 12 zei §i 1-au adus jertfa impreuna cu copiii
altor paring, care venisera acolo.

§i aceia erau 300 la numar, afara de mamele lor iar
berbecii sj oile erau nenumarate §i pe acestea le-a pregatit
degraba pentru jertfa.

Iar mama lui Melhisedec, adica Salim, a ramas in
locul acela, si a ridicat glas mare §i a zis catre Melhisedec:
„Nu plange pe fiul tau, caci dupa aceasta greutate el va
departa cu^itul de jertfa".

§i acesta auzind-o pe mama lui strigand asemenea
cuvinte, i-a zis ei: „Cand se va intampla cu mine aceasta?".

§i ridicandu-se a mers in muntele Taborului. Insa
mama lui s-a ridicat §i a mers in templul idolilor §i a vazut
mai inainte pe acel fiu §i cu^itul de jertfa §i intreg neamul ei.

Iar Melhisedec urcand muntele Taborului §i-a plecat
genunchii §i a zis:

„0, Doamne, Dumnezeul tuturor, Facatorul cerului §i
al pamantului! Tu m-ai chemat doar pe mine la adevarul lui
Dumnezeu §i mi-ai dat sa aud clipa aceasta §i porunca
aceasta atat de mare, de a aduce jertfa pe fratele meu Melhi,
pe care Iadul 1-a luat §i 1-a inghi^it pe el".

§i a ascultat Dumnezeu pe Melhisedec §i indata i-a dat
lui sa fie in stare sa lucreze pamantul §i sa se intareasca
acela, stapanind tot neamul lui Melhi, impreuna cu toate
ceta^ile lui §i nu numai oamenii, statuile, templele, animalele
sau lucrurile, care erau prin ora§e, ci tot ceea ce exista in ele.

§i coborand atunci Melhisedec din muntele Taborului,
pentru ca Dumnezeu il ascultase pe el, cu frica mare se uita
inapoi spre munte.

Apoi a mers, astfel, prin mijlocul unei paduri, cu tarie
in sine, §apte ani de zile. §i el a ajuns in acest timp gol, a§a
cum ie§ise din pantecele mamei sale iar unghiile ii erau la o

33

palma de pamant §i parul capului sau era pana la talie iar
pielea spatelui i se facuse asemenea unei carapace.

Mancarea lui erau fructele copacilor §i apa lui era apa
de izvor, atunci cand le avea.

§i dupa ace§ti 7 ani de zile a auzit un glas Avraam,
care i-a zis: „Avraame, Avraame!". §i a zis Avraam: ,,0,
Domnul meu!"

§i i s-a zis: „ Ia-^i haina de deasupra pe tine §i ia cu
tine §i o a doua haina, una scumpa §i aleasa §i mergi in
muntele Taborului §i striga de trei ori: „Omule al lui
Dumnezeu!".

§i omul acela va veni degraba. Insa, sa nu te
infrico§ezi de el, nici de ve§mantul lui, nici de unghiile lui,
ci imbraca-1 pe el §i vei fi binecuvantat de catre acela.

§i a facut Avraam dupa cele randuite lui de catre
Domnul §i s-a urcat in muntele Taborului §i a venit in
mijlocul padurii §i a strigat de trei ori: „Omule al lui
Dumnezeu!".

§i a venit Melhisedec §i 1-a vazut pe el Avraam §i s-a
inspaimantat. §i i-a zis lui Melhisedec: „Nu te teme, ci
spune-mi cine e§ti §i ce vrei?".

§i i-a zis Avraam: „Domnul m-a randuit sa-^i aduc
imbracamintea aceasta sj sa te strig, ca sa fiu binecuvantat
de catre tine".

Iar Melhisedec i-a zis lui : „Auzi Doamne pe eel, care
ai randuit sa vina la mine §i a§a sa faci cu el!".

§i s-a facut cu Avraam, ceea ce Domnul randuise
pentru el. §i a §ezut Melhisedec in muntele Taborului §i,
dupa trei zile, a luat cornul cu ulei §i a implinit 76 cele zise de
Dumnezeu, zicand lui acestea: „Sa fii binecuvantat de catre
Domnul, Cel Prea Inalt, cat §i cei care poarta numele tau
pana la sfar§it, §i sa auda to^i, ca numele tau, acum „Avram",
va deveni in cele din urma „ Avraam".

§i a fost din nou un glas catre Avraam §i acela i-a zis:
„Vorbe§te, Tu, Domnul meu!" §i Domnul i-a zis lui: „Nu se

77

va sfar§i de pe pamant neamul lui Melhisedec, ci se va
numi fara tata, fara mama, fara genealogie, neavand un
inceput al zilelor §i niciun starlit al vie^ii, asemenea Fiului
lui Dumnezeu, ramanand arhiereu in veac. §i 1-am iubit pe
el, caci a fost iubit de Fiul Meu, Cel Prea Iubit.

76 Sensul real era acela de a confirma, de a stabili cele spuse de Dumnezeu.

77 Literal: nu va trece.

34

Caci a pazit poruncile Mele §i le va pazi in veci.
Caci acesta nu are slava, care exista mai dinainte de a fi
timpul §i nici existen^a aceea [proprie numai lui
Dumnezeu], fiindca nu a fost cunoscuta de nimeni din cei
care au venit intra fiin^a §i care nu are genealogie, nici tata,
nici mama. Ci acestea se spun, ca e fara tata, fara mama §i
fara genealogie, pentra ca prin aceasta el a placut lui
Dumnezeu, ramanand arhiereu in veci".

Caci astfel s-a intors Melhisedec catre Avraam,
venind cu vinul impara^ilor, daruindu-i drept marturie
potiral de vin eel nevazut §i frangandu-i lui o bucata de
paine §i poporului sau dandu-le cu adevarat, caci se nume§te
„slujire" pana in zilele noastre.

§i acestea toate s-au petrecut dupa chipul asemanarii
Fiului lui Dumnezeu §i acestea sunt cele pe care le-a adus
harul.

Caci acestea s-au facut, mai intai, tipuri ale acelei
Jertfe, pe care a savar§it-o Mantuitoral, ca o Sfanta punere
inainte (if| ocyiav iTpoo^opav).

Pentra aceasta se zice: „Tu e§ti arhiereu in veac dupa
randuiala (ttiv toc^lv) lui Melhisedec", adica conform cu
tipul, dupa care se savar§e§te Sfanta punere inainte, dupa
cum a facut §i Avraam.

Si, in acest mod, socotind cu adevarat, dupa
asemanarea Patriarhului Avraam, si Sfm^ii Paring s-au
adunat in Sinod, in orasral Niceea §i au fixat credin^a, fiind
cu to^ii 318 Sfnui Episcopi 79 . Pentra care, Dumnezeului
nostra I Se cuvine lauda, acum §i purarea §i in vecii vecilor.
Amin.

78 La propriu aici avem un verb care se traduce literal prin „a latra impotriva". Sfintii
sunt cainii de paza ai poruncilor lui Dumnezeu. Ei apara cu credincio§ie comoara
adevarului Stapanului lor.

79 E vorba de primul Sinod Ecumenic §i de numarul Sfinjilor Parinti sinodali.

35

Sfdntul Ierarh Ambrozie al Milanului

Rugdciunea de exorcizare
a Sfdntului Ambrozie al Milanuluf

Doamne Atotputernice, Cuvantul lui Dumnezeu Tatal,
Hristoase Iisuse, Dumnezeule §i Doamne al intregii creatii,
Cel care ai dat Sfintilor Tai Apostoli sa calce peste §erpi §i
peste balauri; Care intre alte minunate porunci ale Tale ai
socotit sa porunce§ti: pe demoni sa-i scoate^i (Mt. 10, 8); a
Carui putere face viu, pe cand Satana a cazut din cer ca un
fulger; cu staruintl ma rog numelui Tau celui infico§ator §i
cutremurtaror, ca slabiciunii mele celei mari, sa-i dai iertarea
tuturor pacatelor, indrazneala §i sa o consideri vrednica de
darul Tau, ca bra^ul puterii Tale sa ne apere de atacul acestor
demoni rai {crudelem draconem) §i sa ne intareasca §i mai
mult in credintl §i nadejde.

lata, te jur pe tine, duh al intregii murdarii, al intregii
in§elatorii (phantasma), al tuturor atacurilor Satanei, cu
puterea numelui lui Hristos, Care dupa botezul Sau in Iordan
a fost dus in pustiu sj a naruit sala§ul in care §edeai tu.

Caci, Celui care a facut margini pamantului, spre
lauda slavei Sale, tu ii aduci impotrivire §i prin oamenii rai,
nu putinata^ii omene§ti [ii aduci lupta], ci chipului
Dumnezeului celui atoputernic §i infrico§ator.

Pleaca-te dar lui Dumnezeu, Care te-a umilit pe tine
prin virtutea slujitorului sau Iov.

Pleaca-te lui Dumnezeu, Care pe tine §i pe armata
condusa de tine a lui faraon, cu toata slava ei a scufundat-o
in adanc prin robul Sau Moise.

Pleaca-te lui Dumnezeu, Care a pierdut prin Daniel pe
copiii acelora, care slujeau lui Bel §i se inchinau demonilor.

Pleaca-te lui Dumnezeu, Care prin preacredinciosul
Sau David a pus pe fuga [duhul] din regele Saul, prin cantari
duhovnice§ti {spiritalibus canticis).

Pleaca-te lui Dumnezeu, tu, eel care ai fost judecat in
Iuda vanzatorul {Juda traditore).

1 Traducerea noastra a fost facuta din limba latina, cf. PL 17, col. 1019A-1020C.

36

Caci aduc acum, ca §i atunci, bataile dumnezeie§ti
(divinis verberibus) asupra ta, aratandu-^i tie legiunile tale,
care strigau infrico§ate: „Ce este noua §i Tie, Iisuse, Fiul lui
David? Ai venit mai inainte de vreme ca sa ne munce§ti
(torquere) pe noi? (Mt. 8, 29).

Teme-te dar de flacarile acelea ve§nice (flammis
perpetuis), care vor fi la sfar§itul veacurilor, pentru cei care
vor fi gasrfi nedrepti. Caci [li se va spune acelora: „duceti-va
de la Mine] blestematilor, in focul eel vesnic, pe care Tatal
Meu 1-a pregatit diavolului §i ingerilor lui" (Mt. 25, 41).

Caci pentru cei nedrep^i ai tai §i pentru ingerii tai este
viermele, care niciodata nu moare.

Pentru tine §i ingerii tai este pregatit focul eel nestins
{inexstinguibile incendium).

Pentru ca tu e§ti blestematul, tu e§ti izvoditorul
omorurilor, tu e§ti eel care vinzi gandul incesturilor, tu e§ti
capul blestematiilor, tu e§ti invatatorul lucrurilor celor rele,
tu e§ti eel care inrfiezi in erezii, tu e§ti inventatorul tuturor
scarnaviilor {obscenitatis).

Ie§i dar necredinciosule, ie§i omoratorule, ie§i
impreuna cu toata in§elatoria (fallacia) ta!

Caci oamenii sunt templul unde voie§te sa locuiasca
Dumnezeu. Fiindca pentru care zi, tot intarzii [in oameni]?

[Caci in ace§tia este locul] slavei lui Dumnezeu Tatal,
Atottiitorul, in fa^a Caruia tot genunchiul se pleaca.

Este locul lui Iisus Hristos, Care pentru oameni
sangele Sau §i-a varsat.

Este locul Sfantului Duh, Care, prin Fericitul
Apostolul Sau Petru, S-a aratat in cazul lui Simon, Care a
pedepsit in§elatoria ta in Anania §i Safira, Care te-a lovit in
regele Irod, ce nu a dat slava lui Dumnezeu, Care, prin
Apostolul Sau Pavel, a stricat intunericul orbirii adus de tine
prin vrajitorul eel viclean §i, prin inva^atura, a scapat pe cei
condusj de cuvintele ghicitoarei cu duh pitonicesc.

Departeaza-te dar acum! Departeaza-te in§elatorule
(seductor)\ Caci locul tau e in pustiu, acolo unde sunt §erpi
ca §i tine. Umile§te-te, cutremura-te!

Caci acum e timpul sa te departezi. Caci iata, Domnul,
Care stapane§te vine §i focul eel viu arde inaintea Lui §i
ingrade§te repede pe du§manii Sai.

Caci, daca acum in§eli pe oameni, pe Domnul nu po^i
sa-L batjocore§ti.

37

Ie§i dar din ace§tia, caci de ochii Lui nimic nu este
ascuns!

Ie§i din ace§tia, caci puterea Lui a facut toate!

Ie§i din ei, caci \ie §i ingerilor tai vi s-a pregatit
gheena cea ve§nica, de gura Aceluia, din care iese o sabie cu
doua tai§uri.

Caci Acela va veni intra Duhul Sfant, ca sa judece
lumea (saeculum) prin foe. Amin!

38

Sfdntul Ierarh Proclu al Constantinopolului

Cuvdntarea intdi.

Laudd pentru Prea Sfdnta Maria,

Ndscdtoarea de Dumnezeu sl

Sarbatoarea fecioriei, fratilor, cheama astazi limba
noastra catre lauda, asemenea unui cantare^. Sarbatoarea de
astazi aduna acum, la un loc, bunuri comune §i, pe deasupra,
pe buna dreptate, intr-adevar, foarte bune.

Caci sarbatoarea aceasta une§te 82 temeiul infranarii,
care este o lauda, mai degraba, pentru partea femeiasca,
decat o lauda a femeii 83 , datorita acelor fapte, pentru care Ea
este, in acela§i timp, Maica §i Fecioara.

§i este foarte iubita §i minunata aceasta intalnire 84 .

Caci, iata, pamantul §i marea, cu supunere, in doua s-
au despar^it! Aici, intr-adevar, ascultarea navigheaza bland
pe spatele smereniei, cea care duce lesnicios adevarata urma
a calatorului.

Salta natura. Acum neamul omenesc se bucura, dat
fiindca §i femeile sunt laudate. Dan^uie§te conducatorul
oamenilor §i natura, caci §i fecioarele au lauda: „caci unde s-
a inmultit pacatul, acolo a venit din bel§ug §i harul" (Rom.
5,20). '

Of

Acesta ne-a venit, fiindca Sfanta, de Dumnezeu
Nascatoarea §i Fecioara Maria, a venit intru acel tezaur
nepatat al fecioriei, raiul duhovnicesc al Celui de-al doilea
Adam, laboratorul unirii firilor, folosul binefacatorului
schimb, locuin^a, in care Insu§i Cuvantul S-a facut trup 86 ,
rugul 87 nascator de via^a (Ie§. 3,2).

81 Traducerea noastra s-a facut din limba latina, cu cateva referinje §i din limba
greaca veche, cf. PG 65, col. 679-691.

82 Continet. Are sensul §i de „a {ine laolalta". In Prea Curata se bucura §i fecioarele,
dar §i femeile, mamele. Sarbatoarea Ei este un temei al infranarii, atat pentru unele,
cat §i pentru celelalte.

83 In general.

84 Aceasta impreuna locuire a fecioriei §i a maternitajii in Maica Prea Curata.

85 Se refera la venirea harului dumnezeiesc.

86 A§a am tradus sintagma: carnem desponsavit.

87 Rubus, literal, inseamna: „zmeuri§" sau „mace§". Dar, pentru ca in text se indica
Ie§. 3, 2, folosimpe „rug" din ed. BOR 1988.

39

Caci focul dumnezeie§tii na§teri nu a mistuit-o. Cu
adevarat, acel nor u§or (Is. 19,1), care §ade deasupra
Heruvimilor purtand trup. Lana cea mai curata (Jud. 6, 37),
ploaia cereasca, din care Pastorul oilor S-a imbracat cu trup.

Despre Maria zic, Roaba §i Mama, Fecioara §i cer,

OO A

unicul pod al lui Dumnezeu catre oameni . Infrico§atoarea
intrupare a avut loc ca intr-un razboi de ^esut, in care, in
mod inefabil, intr-o oarecare masura, ratiunea unirii i-a
lucrat aceasta tunica, al Carei {esator, cu adevarat, a fost
Sfantul Duh.

Legatura, virtute adumbrita din inaltime, nor, vechea
lana a lui Adam, panza, nepatata intrupare 89 a fecioriei,
suveica 90 de {esut, purtatoarea harului nemasurat, in sfar§it:
Nascatoarea [de Dumnezeu], Care pe Cuvantul L-a auzit
neclintit.

Cine a vazut, cine a auzit de Intruparea lui Dumnezeu
Cel nemarginit in pantece §i, pe deasupra, Acela anume, pe
Care nu-L pot incapea cerurile? Caci niciunul nu poate
spune ingustimea, in care pantecele Fecioarei L-a cuprins.

Cel mai inainte de veci din Femeie Se na§te, nu numai
Dumnezeu, dar nici numai om fara intinaciune. Caci
na§terea Ei fusese u§a, prin care pacatele de multa vreme au
fost scoase afara, de mantuirea venita prin u§a 91 .

Caci, unde §arpele veninul a aruncat, prin patrunderea
neascultarii (Fac. 3, 6), in acela§i loc §i Cuvantul, prin
acceptarea ascultarii, trupul Sau §i l-a facut templu. De unde
pacatul acela de la inceput a facut sa se nasca Cain (Fac. 4,
1), de acolo S-a nascut Mantuitorul Hristos, fara a ie§i din
saman^a 92 .

Nu S-a ru§inat Bunul Dumnezeu a se na§te din

; 93 .

Femeie. Caci Via^a era, in acest fel, zamislita : nici aducand
vatamare 94 pantecului, Care a primit-
socotit El Insu§i nascut in mod ru§inos.

vatamare 94 pantecului, Care a primit-o, dar nici nu S-a

' „Dei ad homines unicus pons" - col. 682; „x\ \ibvx\ 0eou Ttpoi; dv9pco7toui;

yecpupa" - col. 681.

89 Caro = carne. Dar n-am vrut sa evidentiem aici elementul material, ci faptul, ca

Prea Curata e fiinja aceia nepatata.

90 Varga

U§a sau poarta de la Iez. 44, 2.

92 Barbateasca.

93 Moliebatur, de la molior, iri, itus sum, verb la ind. imp. pasiv, pers. a Ill-a, sg. = a
pune in mi§care, a darama, a construi, a ridica, a forma, a provoca, a produce. Am
ales forma din text, pentru ca e vorba de Fiul lui Dumnezeu §i nu de cineva oarecare.

94 Putea fi tradus §i cu sensul figurat al subst. labes, is: ru§ine, dezonoare.

40

Caci, daca nu a ramas Mama Fecioara, nici nu este
curat omul, Care S-a nascut, nici nu este nastere minunata 95 .

Dar daca, dupa nastere, a pastrat, fara indoiala,
fecioria, cum nu va fi Dumnezeu din nou si minunea, cum
nu se poate spune?

Nu este nascut prin stricaciune. Caci nu a oprit a se
inchide usile intrarii, dupa cum lui Toma i-a unit nasterea Sa
de vedere 96 , la care acesta a exclamat si a zis: „Domnul
meu si Dumnezeul meu!"(m. 20, 28).

O, omule, cred, ca nu aceasta nastere trebuie sa te
rusineze! Deoarece, aceasta a fost lucrarea, prin care s-a
savarsit mantuirea noastra.

Caci, daca nu a fost nascut din Femeie, cu sigurantl,
nici nu a fost infruntata 97 moartea. Caci, daca trupul Sau nu
a invins moartea, nu e nici El Acela, Care a distrus moartea
si nici nu a distrus „pe eel, ce a avut stapanirea mortii, adica
pe diavolul" (Evr. 2, 14).

Arhitectul intru nimic nu este dezonorat, cand
locuieste intr-o casa pe care a creat-o 98 el insusi. §i nici
lutul colorat de olar, caci acel vas pe care 1-a facut, nu-1 va
remodela". Deci nici pe Acela, Care este Dumnezeu
preacurat de toata spurcaciunea si Care din pantece fecioresc
aiesit 100 .

Caci Cea care era mai prejos decat to^i oamenii 101 a

1 09 1 C\~\

zamislit chipul aproape cazut , caci din Ea, Domnul nu a
strans si nu a luat vreo pata.

Partus mirabilis.
96 Adica Domnul Hristos i-a dat Sfantului Toma posibilitatea sa vada, dupa Invierea
Sa din morji, ca El e, dupa Inviere, Acela§i cu Cel, Care S-a Nascut din Prea Curata
Fecioara §i a vorbit cu el, timp de trei ani §i ceva de zile.

91 Oppetivisset e o forma veche de perfect sincopat §i il luam de la oppeto, ere, ivi (ii),
itum = a merge inainte, a infrunta.

98 Mot a mot era „a da afara, a alunga cu forja, a azvarli, a impinge inainte", de la
vt. extrudo, ere, trusi, trusum. Creajia umana e o scoatere la lumina, cu alte cuvinte,
a ceea ce este in mintea §i in inima noastra. Nevoia de a crea e o nevoie interioara.

99 Refingit, de la vt. reficio, ere, feci, fectum, care are §i sensul de a abroga, a anula.

100 Prodierit de la vt. prodeo, ire, ii, itum, un alt perfect sincopat.

101 E o aluzie discreta la textul de la Lc. 1, 38: „Iata Roaba Domnului. Fie mie dupa
cuvantul tau!".

„A pus laolalta". Deoarece e vorba de sui, de la vt. suo, ere, sui, sutum.
103 De la labo, are, avi, atus, pe care Gheorghe Guju il traduce cu „a se clatina, a fi
gata sa cada". In Dictionarul Latin-Englez, gasesc: totter, be ready to fall, etc., deci
„a se clatina" sau „a fi gata sa se prabu§easca sau sa moara".

Din punct de vedere dogmatic, Mantuitorul Hristos avea in trupul Sau afectele
nepatima§e (a manca, a bea, a dormi, a plange etc.), dar nu §i pacatul. Trupul Sau
avea amprentele de dupa cadere, dar curajia de dinainte de cadere. Tocmai de aceea
chipul lui Adam, din al doilea Adam, din Hristos, e „aproape cazut", caci nu are
petele pacatului in trupul Sau preacurat, dar are afectele nepatima§e de care am
amintit, care au intrat in fire dupa cadere.

41

O, pantece, in care libertatea oamenilor devine
comuna prin unirea incheiata!

O, pantece, in care vrajma^ului diavol i s-au lucrat
armele! 104

O, ogor 105 , Spic ai rasarit, in care firea insa§i locuie§te
fara samant.a! 106

O, templu, in care Dumnezeu Preot S-a facut, nu
schimbandu-§i firea, dar pe acesta 107 , prin mila, 1-ai
imbracat, Cel Care e§ti „dupa randuiala lui Melchisedec"
(Ps. 109, 4)!

„Cuvantul Trup S-a facut" (In. 1, 14)! Dar iudeii
aratau ca nu cred Domnului.

1 OS

Cu adevarat, Dumnezeu a luat chipul oamenilor,
chiar daca neamurile au luat in ras minunea. Caci in faja lor
Pavel a strigat: „dar pentru iudei sminteala, iar pentru
neamuri adevarata nebunie 109 " (I Cor. 1, 23).

§i, daca puterea tainei imysterii vim) nu au cunoscut-
o, nici pe aceea, care este minunea §i ratiunea ei, nu au
putut s-o cuprinda: „caci, daca ar fi cunoscut, in niciun caz
n-ar mai fi rastignit pe Domnul slavei"(I Cor. 2, 8).

Caci, daca Cuvantul nu a locuit in pantece, atunci nici
nu S-a a§ezat in trup pe tronul slant 110 . Daca pe Domnul L-
au batjocorit, in pantece El a patruns ca Cineva, Care S-a
zamislit / format pe Sine, Care S-a facut pe Sine ca Unul,
Care sluje§te oamenilor.

Caci Dumnezeu, Care S-a facut ca Unul ce sluje§te
oamenilor, Care in niciun fel nu era bogat, pentru noi El a
saracit. Ce prin fire era imposibil, [acum] este aproape de ei,
prin multa Sa milostivire, facandu-i indatora^i Patimilor
Sale.

Caci Hristos, fiind in Dumnezeu, cu adevarat ne-a
mantuit. Suntemliberi!

104 In Prea Curata s-au creat armele crestinilor ortodocsi impotriva diavolului, pentru
ca Fiul lui Dumnezeu Care S-a nascut din Ea, ni le-a adus noua si ne-a invajat cum
sa le folosim impotriva lui. §i armele acestea impotriva celui rau sunt rugaciunea,
smerenia, curajia, privegherea, milostenia si toate celelalte virtuti crestinesti, prin
care amaram nespus pe demoni.

Arvum, i = camp arat, ogor - in sens propriu - si cdmpie, {inut, {arm de mare, in
sens figurat.

106 Cel ce locuieste in Aceasta e Hristos, Fiul lui Dumnezeu Intrupat, nascut fara
samanja barbateasca.

107 Pe om.

108 Forma, ae = forma, aspect, configurate, chip.

109 Stultitia, ae = prostie, neghiobie, nebunie. Este interesant de remarcat, ca in limba
latina acest cuvant este un echivalent perfect al cuvantului folly, din limba engleza.

110 Se refera la sederea de-a dreapta Tatalui, de dupa invierea si inarjarea Sa la cer.

42

Caci, cum El era Dumnezeu, ca Unul ce calauze§te pe
credincio§i a fost mi§cat spre mila, caci pentru aceea S-a
facut Om. Nu a vorbit ca un om indumnezeit, ci a marturisit
adevarul ca un Dumnezeu intrupat.

Pe Roaba Sa 111 §i-a luat-o ca Mama, pe Cea, Care L-a
nascut din firea Ei, fara ajutorul niciunui om, dupa cum
cerea iconomia venirii Sale pe pamant, adica nascandu-Se
fara tata (omenesc). In caz contrar, cum ar fi zis acela§i
Apostol Pavel: „fara tata §i fara mama?" (Evr. 7, 3).

Daca este om desavdr§it (purus homo), nu este fara
mama, dupa cum §i are una intr-adevar iar, daca este
Dumnezeu cu adevarat, nu poate fi fara Tata §i Acesta are
Tata. Dar acum, Acela§i este Care, chiar este fara mama,
intrucat este nascut (din Tatal), dar este §i fara tata, intrucat
este nascut fara samantl.

O, omule, macar sfiie§te-te de vestirea Arhanghelului!
Este numelui Aceluia, care bucura pe eel ce a purtat vestea
Mariei §i al carui nume e Gavriil. Care este insa talmacirea
pe care a facut-o Gavriil?

A inarfat glasul ca o boare u§oara §i a zis: „Dumnezeu
§i om". Astfel, Cel care fusese anun^at era Dumnezeu §i om,
Cel Care se putea face u§or de gasit, de catre cei care vroiau
sa creada §i al Carui nume prevestea faptele minunate care
se vor intampla.

A zis mai intai iconomia §i cauza venirii Sale §i apoi
pe aceea ca El s-a Intrupat. [Fapt] pentru care inalfam cu
putere laude, deoarece neamul omenesc era legat din cauza
multelor pacate §i niciunui nu putea sa plateasca datoria
ceruta.

117

Caci, prin Adam, am subscris cu mana noastra
tuturor pacatelor §i ele ne ^in pe noi robi diavolului. Multe
chinuri pentru pedeapsa trupurilor noastre a suferit, dupa
cum scrie in carte, cumparand astfel puterea de a fi
Mantuitor.

[El este] Cel care a stat impotriva raului §i pe noi ne-a
scapat de pedeapsa, acelui inva^ator 113 al falselor vicii,

111 Pe Prea Curata Fecioara Maria, Mama Sa dupa trup.

112 Era de fapt clirographo, pe care nu 1-am gasit in dicjionarele noastre. Probabil „a
subscrie caligrafic", cu multa promptitudine, pacatului. Noi am pacatuit cu propria
noastra voinja, adica cu sarguinja proprie.

113 Literal: commentariensis = secretar. E vorba de diavol. Diavolul e cel care ne
invaja viciile, care ne corup viaja.

43

platind datoria 114 , pe care acela a sadit-o din cauza
vederii 115 .

Caci astfel, doua lucruri se mai puteau face 116 : fie sa

117

poarte pedeapsa mortii, ca o realitate a tuturora , cand inca
oamenii erau unii, care cu to^ii pacatuisera; fie, tot a§a,
pre^ul de rascumparare ce sta atarnat de noi, sa-1 platim prin
pedepse, care sa fii corespuns, pe drept si in aceea§i masura,
datoriei lumii intregi.

Insa Ingerul §i omul, prin ei m§i§i, nu puteau sa

110

pretinda rascumpararea , pentru ca nu ar fi putut sa ofere
pre^ul atat de imens ce trebuia dat, meat sa ne rascumpere.
§i, prin urmare, chiar §i cu aceasta 119 , pacatul nu s-ar fi §ters
§i, in fata lui Dumnezeu, aveau sa moara pacato§ii 120 §i pe
mai departe.

§i acesta s-a §ters, doar prin ultima solute, care
ramasese. Care anume? Ca Acela Insu§i, Care a facut lumea
intreaga din nimic (ex nihilo) sa o refaca iara§i §i Acela,
niciuna din acele plaji 121 sa nu le dea cu u^urin^a, dandu-Se
la moarte asemenea condamna^ilor, venind sa dea cea mai
pre^ioasa via^a §i murind pentru plata cea mai

-122

cuvnncioasa .

Este vorba, desigur, de Omul nascut din Fecioara §i
care, doar Aceea, i-a cunoscut na§terea Lui. Insa minunea
aceasta, niciun cuvant 123 nu este in stare sa o ajunga din

1 9d 1 9 S

urma . §i, prin moartea Sa, acel lucru s-a facut .

Caci, cu adevarat, ne-a rascumparat, pentru ca El era
intr-adevar Acela, despre care spune Pavel: „intru Care am
avut rascumpararea, prin sangele Lui, iertandu-ni-se
pacatele" (Ef. 1,7).

O, minune §i lucru minunat 126 ! Nemurirea ne-a unit pe
to^i §i ne-a facut egali. Fiindca Acela Insu§i era nemuritor.
Caci niciun om, oricare ar fi acela, nu a avut asemenea

114 Debitum. Datoria e plata pacatului, suferinja pentru pacatele noastre.

115 A poftirii Sfintilor Protoparin{i. Pacatul poftirii s-a facut prin vedere. Ei au poftit
pacatos ceea ce au vazut.

116 Mai erau de facut / erau necesare.
Decretam universis.

118 Neamului omenesc.

119 Chiar daca s-ar fi putut intampla acest lucru imposibil.

120 In sensul, ca ar fi murit tot in pacatele lor, fara sa fie iertari.

121 Se refera la chinurile suferite de Domnul Hristos pentru mantuirea noastra.
Decen tissimam .

123 In sensul de cuvantare, predica.

124 Sa o explice.

125 Mantuirea noastra.
Literal: §i mare lucru.

44

ratiune a Intruparii, fie ca a fost, fie ca este, fie ca va fi, in
afara de Acesta singur, Care din Fecioara Maria, Dumnezeu
find §i ca om S-a nascut.

Numai Acesta singur era, cu dreptate, cu o asemenea
putere, incat multimea pacatelor sa fie rascumparate prin El.
Caci era mai presus de to^i oamenii laolalta.

Caci, in masura in care este Fiul, are §i aceea§i natura
neschimbatoare cu a Tatalui. El este Acela, Care a creat, cu

1 97 A 198

adevarat, lumea §i nicio virtute nu Ii este straina .

Caci a Lui este §i mila, care s-a dovedit fara masura §i
desavar§ita, pentru ca este cu adevarat Marele Preot, Cel
care S-a facut adevaratul nostru Mijlocitor, Care, dintre to^i,
[doar El] ne-a condus mai departe. Caci viat.a noastra fusese
adusa in mare primejdie §i nicio sperantl nu se vedea, pentru
vreo eliberare de moartea, pe care am mo§tenit-o.

Cine, a§adar, erau medicii hotarati, ca sa predice
pocaint.a? Cine erau, a§adar? Vedem ca Prorocii cereau
omului mai mult o ranire sarguincioasa a inimii 129 §i cereau
pentru ei vindecare dumnezeiasca. §i unul, intr-adevar,
zicea: „Pleaca cerurile §i Te pogoara!" (Ps. 143, 5) 130 . Altul,
tot dupa adevar, zicea: „Vindeca-ma, Doamne, §i voi fi
vindecat!" (Ier. 17, 14). Unul: „Treze§te 131 puterea Ta §i
vino, ca sa ne mantuie§ti pe noi!"(Ps. 79, 3). Altul: „Caci cu
adevarat este ca Dumnezeu va locui cu oamenii" (III Regi 8,
27).

Anul zice: „Repede sa ne intampine pe noi milele
Tale, Doamne, ca foarte mult ne-am facut saraci!" (Ps. 78,
8). Altul insa: „Vai mie, a pierit evlavia de pe pamant §i eel
care traie§te prin virtute §i via^a dreapta in oameni nu mai
este!" (Mih. 7, 2).

Unul: „Dumnezeule, spre ajutorul meu intinde-Te!
Doamne, spre ajutorarea mea, grabe§te-Te!" (Ps. 69, 1).

Literal: lucrurile.

128 Literal: saraca. Dumnezeu nu e sarac de niciun bine, de nicio marele, de nicio
desavar§ire. Nicio virtute a Lui, pe care o da omului nu e saraca, nu e mica. Toate
virtutile dumnezeie§ti sunt foarte bogate in har, in fiin{a noastra.

129 Ranirea inimii prin pocainja e drumul vindecarii noastre de patimi. Pocainja cere
lacrimi sau pocainta e, de fapt, o mare ranire interioara, care na§te lacrimi.
Vindecarea lui Dumnezeu vine acolo unde exista o suferinja reala, o suferinja, care
cere sanatatea adevarata, pentru ca se leapada de moarte, de pacat. Pacatul e
adevarata moarte. §i, de aceasta moarte, survenita prin voinja, scapam ranindu-ne
inima, cautand, in rugaciune, o scapare din propria noastra de§ertaciune.

130 Ed. BOR 1988. Mot a mot era vorba de a inclina cerurile.

131 Varianta rom. citata anterior folose§te pe: degteapta. Aceasta degteptare sau
trezire a lui Dumnezeu pentru noi nu inseamna, decat ajutorul dat noua de catre El.
De fapt, trezirea noastra din pacate, pentru a fi ajutaji de catre El.

45

Altul: „Caci mai e pu^in timp §i aceea va fi venit, va veni §i
nu va fi intarziere" (Avac. 2, 3).

Unul: „Caci umblam ca o oaie care era pierduta.
Pentru aceasta cauta pe robul Tau, care nadajduie§te intru
Tine!" (Ps. 118, 176).

Altul: „Dumnezeu, in mod evident 132 vine,
Dumnezeul nostru, §i nu va tacea" (Ps. 49, 3).

§i Acesta ,a§adar, Care este Stapanitorul intregii firi,
nu a privit cu dispret neamul omenesc, ci iata: ne-a scapat de

1 "^

mul^ii ani de tiranica apasare .

Dumnezeu, prin milostivirea Sa, nu a mai ingaduit sa
fim ^imui lega^i de diavolul la nesfar§it, ci a venit El Insu§i -
Care intotdeauna §i peste tot locuie§te - ca sa-§i verse
propriul Sau sange pentru noi, ca pre{ de rascumparare. §i
trupul, pe care il luase din Fecioara, 1-a schimbat pentru
mantuirea lor, incredin^andu-1 mor^ii.

§i lumea a rascumparat-o de sub blestemul legii, Cel
care a calcat cu moartea pe moarte. Dupa cum a zis Pavel:
„Hristos ne-a rascumparat pe noi de sub blestemul Legii
(Gal. 3, 13).

§i, prin urmare, Cel care ne-a mantuit pe noi, o,
iudeilor!, nu este un simplu om, pentru ca, cu adevarat,
pacatul ^inea sub puterea sa intreaga fire a omului. Insa nu
era nici numai Dumnezeu Acesta, Care sa fi luat o fire
umana aparenta §i nici nu avea numai trup, o, maniheilor!
Caci astfel nu m-ar fi imbracat §i nici nu mi-ar fi adus mie
mantuirea.

Ci aceasta s-a petrecut, doar daca El Insu§i S-a
inarfat 134 in pantecele fecioarei, imbracandu-Se cu trupul ca
un datornic 135 . Eu ma mir de aceia care se mini, de ce acel
lucru a fost o schimbare. Pentru ca s-a dat Duhul,

andu-se trupul 136 .

Acela§i find impreuna cu Fecioara §i din Fecioara.

;ela, Care o ad
din Ea trup §i-a luat.

acceptandu-se trupul 136

impreuna cu Fecioa
Nu Acela, Care o adumbrise pe Fecioara . Ci Acela, Care

132 Manifeste (adv.) = clar, neindoios, evident. Dumnezeu a venit in mod explicit.
Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat, a devenit evident ca Dumnezeu §i om, prin viaja Sa
istorica, din Palestina.

133 De anii in care pacatul apasa omenirea.

134 Editus (3), p. pf. de la v. edo = inalt, ridicat.

135 Aici avem pe reum (Ac.) = acuzat, invinuit, indatorat.

136 De catre Hristos.

137 Adica Sfantul Duh.

46

§i, daca este altul Hristos, altul este si Dumnezeu
Cuvantul. §i nu va fi treime Sfanta Treime, fiindca, dupa
parerea ta, o , ereticule, avem de-a face cu patru persoane in
Dumnezeu .

Caci a nu vrea sa sfa§ii vesmantul intruparii, eel ^esut
de sus, inseamna a nu vrea sa fii ucenicul lui Arie. Caci
acela insa, firea dumnezeiasca a vrut sa o taie intr-un mod
blestemat. Insa tu sa nu despar^i cele unite si nici pe
Dumnezeu sa nu-L imparl ! Caci cine oare le-a luminat
rusinea, celor care sedeau in intuneric si in umbra mor^ii
(Lc. 1,79)? Omul?

Caci, cum sa poata face una ca asta, eel care si el
insusi se rasucea intr-o parte si in alta in intuneric, drept
pentru care dumnezeiescul Apostol Pavel a spus: „Cel care
ne-a rapit 140 pe noi de sub puterea intunericului" (Col. 1,
13)?

„Caci fusesem candva in intuneric, precum este scris,
acum insa suntem luminal prin Domnul" (Ef. 5, 8). §i, pe
scurt, cum ne-am luminat noi prin El? Te-a inva^at David,
eel care zice: „Binecuvantat este Cel care a venit intra
numele Domnului!" (Ps. 1 17, 26).

§i cine oare e Acesta? Spune clar, o, David! „Spune
cu putere si sa nu te opresti; ca si o trambi^a sa-ti inalti vocea
ta!" (Is. 58, 1).

Spune-i acestuia cine este El! „Domnul, Care S-a
descoperit noua, Dumnezeul virtu^ii; Dumnezeu este
Domnul si ne-a luminat pe noi" (Ps. 117, 27).

Pentru ca, in cele din urma, Cuvantul S-a facut trap
(In. 1, 14). Coexistand intr-o singura persoana a ramas si
unul, fara vreo confuzie 141 . Pentru a ne mantui a venit. dar
eu mor, dupa cum fiecare dintre oameni suntem datori [cu o
moarte]. Atunci, care dintre ei, acest legamant 142 ar fi putut
sa-1 faca?

Un om Sfant nu ne putea mantui. Dar nici Dumnezeu
singur nu putea sa moara. Ce trebuia prin urmare? Insusi

Quaternitas.
139 Sa nu desparjim firile unite in Hristos §i nici sa nu taiem unitatea de flin^a a
Persoanelor dumnezeie§ti. Insa, in acela§i timp, sa nici nu amestecam firile pana la
confuzie in Hristos §i nici sa spunem ca unitatea de fiinta a Treimii a dizolvat
Persoanele dumnezeie§ti, ca le-a dus la a fi indistincte. Sfantul Proclu este un
aparator infocat §i autentic atat al Intruparii, cat §i al Sfintei Treimi.

De la vt. eripio, ere, ripui, reptum = a smulge, a scoate cu forja, a rapi, a lua, a
scapa, a slava...

141 A celor doua firi.

142 E vorba depacto de la pactio, onis = invoiala, contract, conventie, pact, tratat.

47

Dumnezeu Atotjiitorul, adevaratul Emanuel, sa Se faca om.
§i Acela fiind, fara indoiala, astfel, ne-a apropiat noua
mantuirea, care, cu adevarat, s-a petrecut prin acceptarea
Patimilor §i a Mortii.

De aceea, in acela§i timp, §i Bisericii, sinagoga i-a
hotarat coroana de spini. [A hotarat] Aceluia, Care
deplangea fapta acelora, zicand:

„Fiicele Ierusalimului, ie^i^i §i vede^i coroana, cu care
M-a incununat mama voastra" (Cant. Cant. 3, 11). §i insa§i
coroana de spini a fost purtata de El (In. 19, 2). Caci spinii
aceia au spulberat blestemul (Fac. 3, 18).

Cel, Care este in sanul Tatalui (In. 1 , 18), tot Acela§i a
fost §i in pantecele Maicii. Acela§i in bra^ele Maicii, dar §i
deasupra aripilor vanturilor pa§ind (Ps. 103, 3). Acela§i in
ceruri fiind adorat de catre Ingeri, dar §i cu oamenii pacato§i
§i cu vame§ii a stat §i a discutat la masa (Mt. 9, 10). Acela§i,
la Care niciun Serafim nu s-a auzit sa priveasca, de catre
Pilat a fost judecat, iar slujitorul lovire cu pumnul 143 i-a dat
(In. 18, 33) §i faptura intreaga s-a infiorat 144 .

Pe Cruce a fost zdrobit, Cel care nu a parasit tronul
slavei. In mormant S-a inchis, Cel care §i pielea cerului de
asemenea a intins-o (Ps. 103, 2). Intre mor^i a fost socotit §i
El a jefuit Iadul (Mt. 27, 52). Acesta a fost insultat de
minciunile, care au fost rostite (Mt. 27, 63), dar tot El a
primit intreita cantare (Is. 6, 3).

O, taina straina! O, minunata vedere §i predica
dumnezeiasca! Vad Patimile Sale §i nu doar firea omeneasca
cu care S-a acoperit. Caci Emanuel S-a grabit, cu adevarat,
ca sa deschida por^ile firii ca om. Dar pece^ile 145 fecioriei nu
le-a atins 146 §i nici nu le-a stricat, caci era Dumnezeu. §i
astfel, din pantece a ie§it, dupa cum §i prin auz a intrat 147 ; la

1 dR

fel nascandu-Se, dupa cum a fost §i zamislit .

Intrarea este fara durere 149 , dar §i ie§irea este fara vreo
intinaciune 150 , dupa cum drept a grait Prorocul Iezechiel:

143

144

Colaphus, i. m. = lovitura de pumn, a izbi cu pumnul.

Horreo, ere, ui, vi. §i vt. = a se lncreji, a se infiora, a se ingrozi.

145 O traducere consacrata la noi a lui claustrum, i (aici am avut: claustra) =
inchizatoare, drug, bara, zavor.

146 De la violo, vt. (aici avem perfectul: violavit) = a folosi violen^a, a maltrata, a
ataca, a atinge (ceva nepermis).

147 Cand a acceptat Prea Curata sa nasca pe Domnul, la auzul cuvintelor
Arhanghelului, a avut loc §i zamislirea firii omene§ti a lui Dumnezeu Cuvantul.

148 Atat zamislirea, cat §i na§terea Sa au fost la fel de dumnezeie§ti, de inefabile.

149 Zamislirea Sa din Prea Curata Fecioara.

150 Marturie despre lipsa lehuziei la Prea Curata Fecioara.

48

„M-a indrepta Domnul", a zis el, ,,spre calea exterioara a
por^ii templului, spre cea care da catre rasarit. §i aceasta era
inchisa. §i a zis Domnul catre mine: Fiul omului, u§a aceasta
are sa fie inchisa* §i nu se va deschide; §i nimeni nu va trece
prin ea. Ci numai Domnul Dumnezeul lui Israel, El Insu§i va
intra §i va ie§i §i ea are sa fie inchisa**" (Iez. 44, 1-2).

§i, in mod lamurit, s-a aratat aici 151 , cele despre Prea
Sfanta Nascatoare de Dumnezeu Maria.

§i, prin aceasta, eu vreau sa fii pus capat tuturor
nein^elegerilor, prin faptul, ca am aratat aceasta inva^atura
cu ajutorul Scripturilor. Prin care sa §i mergem in Impara^ia
Cerurilor, intru Hristos (Domnul nostra), a Caraia este slava
in vecii vecilor. Amin!

Am pus in text *, **, pentru ca in acele locuri s-a folosit viitorul II, un timp foarte rar
intalnit intr-o predica.

151 In profejia Sfantului Iezechiel, dar §i in toata predica sa.

49

Mici fragmente din Cuvdntdrile Sfdntului
Patriarh Proclu

Sfantul Proclu al Constantinopolului, Cuvdntarea a
Il-a, cf. PG. 65: Despre Intruparea Domnului nostru Iisus
Hristos si despre Cel care a insuflat-o . Din aceasta am
selectat cateva pasaje, pe care le-am tradus din limba latina.

Col. 694: „Dumnezeu a facut toate prin in^elepciunea
Sa. Din nimic a creat pe Ingeri: El a consimtit §i creatia nu a
zabovit sa apara".

Col. 695-698: „Hristos Dumnezeu §i-a impropriat
alcatuirea conforma trupului, in acela§i fel, in care o avea §i
Adam. Robul a avut mai intai firea , caci Domnul eel
vesmic este cauza vie^ii lui. Mana dumnezeiasca 1-a plasmuit
pe acela, iar ratiunea Celui, Care S-a nascut pe Sine, a fost
aceea de a-§i adauga trupul Sie§i. Acela 154 a fost creat catre
Chip {ad imaginem) 155 ; Acesta este Insu§i Chipul necreat.
Acela a fost zamislit prin suflare / insuflare (prin
insuflationem) (Fac. 2, 7); Acesta a avut puterea in trupul
robului.

Casa aceluia era Paradisul; a Acestuia este §ederea in
cer. Limba aceluia a fost creata; pe cand Acesta este Capul
Bisericii. Mana aceluia s-a intind in pom §i moartea a cules
(Fac. 3, 6); mana Acestuia pe cruce s-a intins §i lumea a
primit-o in bra^e; dupa cum se spune in Evanghelii: „Cand
ma voi inarfa 156 , pe to^i ii voi trage la Mine" (In. 12, 32).

Femeia aceluia a fost in§elata; Acesta a fost in
locuin^a Fecioarei. Lui Adam, celui adormit, i-a fost luata o
coasta (Fac. 2, 21) §i din aceea a facut pe femeie, fara ca sa
lipseasca ceva din ceea ce avea Adam; trupul lui Hristos a
fost rastignit §i inmormantat §i cu sangele Sau a fost
rascumparata Biserica, fara ca Patimile Sale sa fi atins, intra
ceva, dumnezeirea Sa".

Referitor la Zah. 4, 2, in aceea§i cuvantare citata
anterior, Sfantul Proclu spune ca, acel candelabra, in
intregime din aur, e Sfanta Fecioara Maria, cf. PG. 65, col.
699:

152 Adica despre Sfantul Duh.

153 Firea umana.

154 Sfantul Adam.

155 Adica sa tinda catre Dumnezeu adica.

156 E un viitor II §i ar fi trebuit sa-1 traducem prin: cand voi ft fast indlfat.

50

„Am vazut aici §i candelabrul eel cu totul de aur.
A§adar, cine este acel candelabru? Sfanta Maria".

§i, mai departe: „§i pentru ce motiv e candelabru?
Pentru ca Aceea Lumina nemateriala a purtat, adica pe
Dumnezeu intrupat" (col. 699).

§i, tot aici: „§i pentru ce motiv oare El este lumina?
Dumnezeu Cuvantul intrupat lumina este a intregului
pamant, caci El a zis: „Eu sunt lumina lumii" (In. 8, 12), cf.
col. 699.

In PG. 65, col. 702, Sfantul Proclu enumara cele 7
legi date de Dumnezeu lumii.

Prima lege este aceea, care tine de starea naturala,
conform cu Rom. 2, 14: „paganii, care nu au lege, din fire
fac ale legii".

A doua lege e una vazuta, de fapt legea pe care ne-a
facut-o cunoscuta Creatorul, caci pe El II putem cunoa§te
din fapturile Sale, prin inal^area la sensuri noi §i prin
cugetare.

A treia lege este data prin insarcinarea vizavi de pom,
pe care Pavel, cu inalta voce a predicat-o: „Legea e sfanta §i
porunca e sfanta §i dreapta §i buna" (Rom. 7, 12).

A patra lege e cea din timpul lui Noe, prin nor, adica
prin legamantul dat in urma potopului, a carei semn e
curcubeul.

A cincia lege e data in timpul lui Avraam §i anume
circumciziunea I taierea imprejur.

A §asea lege e cea scrisa iar a §aptea e legea harului.

In aceasta a doua cuvantare a sa, Sfantul Proclu
traduce astfel pe In. 1, 1: „Caci intru inceput era Cuvantul §i
cuvantul era langa / la Dumnezeu".

Migne a preluat traducerile lui Riccardus.

In Cuvdntarea a 7-a, cf. PG. 65, cu titlul La Sfanta
Ardtare a lui Dumnezeu, Sfantul Proclu scrie in col. 759:

„Caci S-a botezat Hristos, Dumnezeul tuturor, nu
fiindca avea nevoie de o cura^ire pentru Sine, ci aceasta s-a
facut in acest fel din doua motive, care privesc folosul
nostra: caci atunci, fara indoiala, a dat §i apelor puterea de a
se sfin^i, dar si mul^imea oamenilor a atras-o pentru a primi
Botezul".

51

In Cuvdntarea a 15-a, numita La Sfintele Pa§ti §i in
aceea despre: „Intru inceput era Cuvdntul", Sfantul Proclu
spune, in col. 803 :

„Am vazut taina Intruparii lui Dumnezeu, cea fara de
mutare. Am vazut pe Cuvantul intrupat pe pamant §i de cer
nicidecum despar^it. Am vazut purpura Fecioarei, fara sa se
strice fecioria. Am vazut pantecele purtand cerul".

Cuvdntarea a 16-a a Sfantului Proclu e o predica la
Rusalii (col. 806-809), a 17 -a e o predica la Sfantul Stefan
Protomartirul, a 18-a la Sfantul Pavel, pentru Sfantul
Andrei e a 19-a iar a 20-a e pentru Sfantul loan Gura de
Aur.

52

Hotdrdrile Sinodului al V-lea Ecumenic

1. Daca cineva nu marturise§te, ca fiint.a sau esent.a
Tatalui, a Fiului §i a Sfantului Duh este una, §i de asemenea
taria §i puterea [Lor]; daca cineva nu marturise§te o Treime
consubstantiala, [adica] o singura Dumnezeire inchinata in
trei subzistent.e sau Persoane, acela sa fie anatema!

Pentru ca exista doar un singur Dumnezeu, adica
Tatal, din Care sunt toate lucrurile, §i un singur Domn Iisus
Hristos, prin Care sunt toate lucrurile si un singur Duh Sfant
intru Care sunt toate lucrurile.

2. Daca cineva nu marturise§te, ca Cuvantul lui
Dumnezeu are doua na§teri, una din eternitatea Tatalui, fara
timp §i fara trup §i o alta, in zilele cele din urma, cand S-a
coborat din cer §i §i-a zidit [Sie§i] trup din Sfanta §i
Preastralucita Maria, Mama lui Dumnezeu §i Pururea
Fecioara §i a fost nascut de catre Ea: sa fie anatema!

3. Daca cineva va spune, ca Facatorul de minuni
Cuvant al lui Dumnezeu este o [Persoana] §i Hristos, Care a
suferit, o alta sau va spune, ca Dumnezeu Cuvantul a fost cu
Hristos, nascut din femeie sau a fost in El, ca o persoana in
alta, dar ca nu a fost unul §i acela§i Domn al nostru Iisus
Hristos, Cuvantul lui Dumnezeu, Care S-a intrupat §i S-a
facut om, §i ca minunile Sale §i patimirile, pe care El Insu§i
le-a indurat in trup nu sunt ale acelea§i [Persoane]: sa fie
anatema!

4. Daca cineva va spune, ca unirea Cuvantului lui
Dumnezeu cu omul a fost numai prin har sau energie sau
demnitate sau egalitate de cinste sau autoritate sau relate
sau efect sau putere sau in acord cu buna placere in acest
sens, [§i] ca Dumnezeu Cuvantul a binevoit cu un om, cum
se spune, ca 1-a iubit pe el de dragul lui, cum spune, fara
sens, Teodor 158 sau [daca cineva pretinde, ca aceasta unire
exista numai] ca asemanare a numelui la care se face
referire, cum in^eleg nestorienii, pe Cel care se nume§te
Cuvantul lui Dumnezeu §i Hristos §i, de§i il numesc pe acest
om cu numele de Hristos §i de Fiul, vorbesc despre el, in
mod clar, ca despre doua persoane §i nu mai indica, in mod
neviclean, o Persoana §i un Hristos, cand se refera la cinstea

157 Traducerea noastra s-a facut din limba engleza, cf. NPNF II, vol. 14, ed. Philip
Schaff, p. 751-759.

158 Se refera, peste tot, la Teodor al Mopsuestiei. Adica §i in anatemele 5 §i 6.

53

Lui sau la demnitatea Lui sau la inchinarea/ slujirea Lui;
daca cineva nu recunoa§te inva^atura Sfm^ilor Paring, ca
unirea lui Dumnezeu Cuvantul este facuta cu un trup
insufletit, cu ra^iune §i suflet viu §i ca aceasta unire este
facuta din amandoua [firile] §i [la nivel] ipostatic, §i ca, din
acest motiv, exista numai o singura Persoana, §i anume
Domnul nostru Iisus Hristos, Unul din Sfanta Treime, sa fie
anatema!

Pentru ca cuvantul unire [xr\c, evcoaeox;] are multe
injelesuri §i partizanii lui Apolinarie §i Eutihie au afirmat, ca
aceste firi 159 se confunda intre ele §i au afirmat o unire, care
se produce prin amestecarea amandurora.

Intre timp Sfanta Biserica a lui Dumnezeu, a
condamnat, deopotriva, hula celor doua feluri de erezii,
recunoscand ca unirea lui Dumnezeu Cuvantul cu trupul este
a celor doua firi [the synthetically], adica, cum se mai spune:
ipostatica. Pentru ca in taina lui Hristos este unirea celor
doua firi, in care nu numai neconfundarea firilor, care sunt
unite, se pastreaza, dar nici separarea lor nu se ingaduie.

5. Daca cineva nrfelege afirma^ia: „numai o singura
Persoana a Domnului nostru Iisus Hristos" in acest sens, ca
exista o unire a mai multor ipostase [persoane] §i, daca el
incearca astfel sa introduca in taina lui Hristos doua ipostase
sau doua Persoane §i, dupa ce a introdus doua persoane,
spune ca sunt ale unei singure Persoane, fara demnitate,
cinste sau slujire, cum au scris, §i Teodor, cat §i Nestorie, in
mod nebune§te]; daca cineva va cleveti / va barfi Sfantul
Sinod de la Calcedon, pretinzand ca a folosit aceasta
expresie [un ipostas] in acest sens hulitor, §i daca nu va
recunoa§te mai degraba, ca Cuvantul lui Dumnezeu este unit
cu trupul in mod ipostatic §i ca de aceea exista numai un
singur ipostas sau numai o singura Persoana, §i ca Sfantul
Sinod de la Calcedon a marturisit in acest sens singura
persoana a Domnului nostru Iisus Hristos: sa fie anatema!

Pentru ca Unul din Sfanta Treime 1-a facut pe om,
adica Dumnezeu Cuvantul, fara ca Sfanta Treime sa se
dezvolte prin adaugarea unei alte persoane sau ipostas 160 .

6. Daca cineva nu va numi, intr-o reala acceptare, §i
nu intr-una falsa, pe Sfanta, Preastralucita §i Pururea

159 Dumnezeiasca §i omeneasca din persoana Domnului, dupa intrupare.

160 In urma intruparii Sale. El §i-a asumat firea umana, a inclus-o in persoana Sa §i
nu a devenit doua persoane, pentru ca sa introduca, prin aceasta, o a patra persoana
in Treime.

54

Fecioara Maria, Mama lui Dumnezeu sau o va numi pe Ea
[astfel] numai intr-un sens relativ, crezand ca Ea a fost
purtatoare numai a unui simplu om §i ca Cuvantul lui
Dumnezeu nu S-a intrupat din Ea, dar ca intruparea Fiului
lui Dumnezeu a rezultat numai din faptul, ca el S-a unit pe
sine, ca om, cu eel care s-a nascut [din Ea]; daca el va
cleveti / va barfi Sfantul Sinod al Calcedonului, gandind ca a
spus, ca Fecioara este Maica lui Dumnezeu, in acord cu
sensul hulitor al lui Teodor; sau daca, cineva o va numi pe
Ea Maica a omului [dvGpcoiTOTOKov] sau Maica a lui Hristos
[XpioroTOKov], dar ca Hristos nu este Dumnezeu §i nu va
marturisi, ca Ea este, cu adevarat §i in mod deplin, Maica lui
Dumnezeu, fiindca Dumnezeu Cuvantul, Care, mai inainte
de to^i vecii, este [Fiul] Unul Nascut al Tatalui [§i] in zilele
cele din urma S-a facut trup §i S-a nascut din Ea, §i daca
cineva nu va marturisi, ca in acest sens Sfantul Sinod al
Calcedonului a in^eles-o pe Ea a fi Maica a lui Dumnezeu:
sa fie anatema!

7. Daca cineva folose§te expresia: „in doua firi", dar
nu marturise§te, ca este numai unul Domnul nostra Iisus
Hristos, Care S-a revelat in dumnezeirea §i umanitatea Sa, §i
de aceea indica prin aceasta expresie o deosebire a firilor,
care sunt intr-o unire inefabila §i fara sa se confunde, [o
unire] in care nici firea Cuvantului nu s-a schimbat intra
aceea a trapului, nici aceea a trapului in aceea a Cuvantului,
pentra ca fiecare a ramas ceea ce a fost prin fire, unirea fiind
ipostatica /personala; dar va lua expresia cu privire la taina
lui Hristos, in sensul ca imparte parjile 161 sau recunoa§te
doua firi intr-unul Domn Iisus, Dumnezeu Cuvantul Care S-
a facut om §i face din con^inutul insu§i, intr-un mod teoretic,
o deosebire a firilor din care El este compus, care deosebire
nu e distrusa de unirea dintre ele, pentra ca e Unul compus
din doua sau doua in Unul, dar va face sa fie doi prin
impar^irea firilor sau face din ele doua 162 Persoane, la modul
propriu: sa fie anatema!

8. Daca cineva folose§te expresia: „al celor doua firi",
marturisind ca, exista o singura unire intre Dumnezeire §i
umanitate sau expresia: „o singura fire a lui Dumnezeu
Cuvantul intrupat" §i nu va in^elege aceste expresii, cum le-
au gandit Sfin^ii Paring, adica, ca dumnezeirea §i umanitatea
din care s-a facut o unire ipostatica, pentra care exista un

161 Cele doua firi.

162 Din cele doua firi.

55

singur Hristos; ci din aceste expresii va incerca sa introduca
o singura fire sau natura [facuta din ambele firi] a
Dumnezeirii §i a umanita^ii lui Hristos, sa fie anatema!

Pentru ca inva^and, ca Cuvantul Unul Nascut a fost
unit in mod ipostatic [cu umanitatea], noi nu vrem sa
spunem, ca s-a facut o amestecare reciproca a firilor, ci
fiecare fire a ramas ceea ce era, [prin aceasta] noi in^elegem,
ca Cuvantul Sa unit cu trupul. De aceea exista un singur
Hristos, deopotriva Dumnezeu §i om, consubstan^ial cu
Tatal, in ceea ce prive§te dumnezeirea Sa §i consubstan^ial
cu noi in ceea ce prive§te umanitatea Sa.

De aceea sunt in mod egal condamna^i §i
anatematiza^i de catre Biserica lui Dumnezeu, eel care
imparte sau taie taina dumnezeie§tii iconomii a lui Hristos
sau care introduce amestecare in aceasta taina.

9. Daca cineva va lua expresia: Hristos trebuie sa fie
inchinat in cele douafiri ale Sale, in sensul ca el dore§te sa
introduca doua adorari, una cu referire la Dumnezeu
Cuvantul §i alta cu referire la om sau daca cineva se va
descotorosi de trup, [adica de umanitatea lui Hristos] sau va
amesteca, deopotriva, dumnezeirea §i umanitatea Sa §i va
spune monstruozitatea ca exista o singura fire sau natura
[4)uolv 'nyouv ouolocv] unite §i astfel se inchina lui Hristos §i
nu il cinste§te printr-o singura adorare, a lui Dumnezeu
Cuvantul facut om, impreuna cu trupul Sau, dupa cum
Sfanta Biserica inva^a dintru inceput: sa fie anatema!

10. Daca cineva nu marturise§te, ca Domnul nostru
Iisus Hristos, Care a fost rastignit in trup, este adevaratul
Dumnezeu §i Domnul slavei §i Unul din Sfanta Treime: sa
fie anatema!

11. Daca cineva nu anatematizeaza pe Arie, pe
Eunomiu, pe Macedonie, pe Apolinarie, pe Nestorie, pe
Eutihie si Origen, impreuna cu hulitoarele lor scrieri §i, de
asemenea, pe to^i ereticii deja condamna^i §i anatematiza^i
de catre Sfanta, Catolica §i Apostolica Biserica §i prin cele
mai dinainte [de acesta] Sfinte patru Sinoade §i [daca cineva
nu ii anatematizeaza deopotriva] §i pe to^i, care au avut §i au
sau care raman in hulele lor §i se ^in, pana la sfar§it in astfel
de pareri, ca ale ereticilor men^iona^i aici: sa fie anatema!

12. Daca cineva va apara pe hulitorul Teodor al
Mopsuestiei, care a spus, ca Dumnezeu Cuvantul este o
singura persoana, dar ca o alta persoana este Hristos, care a
fost necajit de catre suferin^ele sufletului §i dorin^ele

56

trupului §i s-a separat, pas cu pas, depa§ind ceea ce este
inferior §i facandu-se mai bun, prin sporirea Sa in fapte bune
§i a ajuns, in acest fel, la o via^a irepro§abila, §i ca a fost un
simplu om, care a fost botezat in numele Tatalui §i al Fiului
si al Sfantului Duh §i a ob^inut, prin acest botez, harul
Sfantului Duh §i a devenit vrednic de infiere §i s-a inchinat
Persoanei lui Dumnezeu Cuvantul (§i L-a cinstit ca pe chipul
unui imparat) §i ca el a devenit, dupa inviere, neschimbat in
gandurile Sale §i de aceea fara de pacat.

§i, iara§i, acest hulitor Teodor, a spus de asemenea, ca
unirea lui Dumnezeu Cuvantul cu Hristos este asemenea cu
aceea, dupa inva^atura Apostolului, existenta intre barbat §i
femeie lui, prin care „ei vor fi amandoi un trap".

De asemenea [Teodor] a cutezat, printre multele sale
alte blasfemii, sa spuna, ca, atunci cand, dupa invierea
Domnului, El a suflat peste Ucenicii Sai §i le-a zis: Primiii
Duh Sfdnt!, El nu le-a dat, cu adevarat, pe Sfantul Duh, ci
acea suflare a Lui peste ei a fost numai un semn.

El, de asemenea, a spus, ca marturisirea credin^ei de
catre Toma, cand el a zis, dupa Invierea Sa, atingand mainile
§i coasta Domnului, adica: Domnul Meu §i Dumnezeul meu!,
nu a spus-o cu referire la Hristos, ci, ca Toma, fiind plin de
minunea minunata a Invierii, el astfel a mul^umit lui
Dumnezeu, Cel care L-a ridicat pe Hristos.

§i, pe langa acestea (caci sunt multe alte cuvinte
scandaloase la el), acest Teodor, in ComentariuX sau la
Faptele Apostolilor, II compara pe Hristos cu Platon, cu
Maniheu, cu Epicur §i Marcion, §i a spus, ca fiecare dintre
ace§ti oameni i-au descoperit inva^atura Sa §i a dat nume
discipolilor Sai §i ace§tia se numesc platonicieni, manihei,
epicurei §i marcioni^i, de§i Hristos §i-a aratat inva^atura Sa
§i le-a dat Ucenicilor Sai numele de cre§tini.

Astfel, daca cineva va apara pe acest prea hulitor
Teodor §i hulitoarele sale scrieri, in care el §i-a vomitat
blasfemiile men^ionate mai sus §i nenumarate altele
impotriva Marelui Dumnezeu §i Mantuitorului nostra Iisus
Hristos §i, daca cineva nu il anatematizeaza pe el sau
scrierile sale hulitoare, cat §i pe cei care il protejeaza sau il
apara pe el sau care spune ca exegeza sa este ortodoxa sau
ca scrie in apararea lui §i a hulitoarelor lui scrieri sau cei
care se vor impartasj de acelea§i opinii sau cei care s-a
imparta§it de ele §i continua [sa se \m&\ pana la sfar§it in
aceasta erezie: sa fie anatema!

57

13. Daca cineva va apara scrierile hulitorului Teodoret
[de Cyr], indreptate impotriva dreptei credin^e §i impotriva
primului Sfant Sinod de la Efes §i impotriva Sfantului Chiril
[al Alexandriei] §i a celor 12 Anateme ale sale §i care va
apara, ceea ce acesta a scris in apararea hulitorilor Teodor
[al Mopsuestiei] §i Nestorie [al Constantinopolului] §i a
celor care au acelea§i opinii cu cei mai sus numiti, Teodor §i
Nestorie, daca cineva admite hulele lor sau ale lui sau va
huli pe Parin^ii Bisericii, care au marturisit unirea ipostatica
a lui Dumnezeu Cuvantul; §i daca cineva nu va anatematiza
acele scrieri hulitoare §i pe cei pe care au astfel de
sentimente §i pe to^i cei care au scris impotriva dreptei
credint.e sau impotriva Sfantului Chiril §i a celor 12 Capitole
ale sale §i care vor muri in neevlavia lor: sa fie anatema!

14. Daca cineva va apara acea scrisoare, pe care Ibas
[din Edessa] a spus, ca a scris-o catre Maris Persanul, in care
el nega, ca Dumnezeu Cuvantul S-a intrupat din Maria,
Sfanta Maica a lui Dumnezeu si Pururea Fecioara §i ca S-a
facut om, dar spunea, ca numai un om s-a nascut din Ea §i el
a ie§it [din Ea] ca dintr-un templu, pentru ca gandea ca
Cuvantul lui Dumnezeu a fost o Persoana §i omul o alta; in
care scrisoare el il certa pe Sfantul Chiril ca pe un eretic,
cand acesta 163 inva^a dreapta inva^atura cre§tina, §i il
invinuia pe el de lucruri scrise aidoma vicleanului
Apolinarie.

Mai mult, acesta a condamnat Primul Sfant Sinod de
la Efes, spunand ca depunerea lui Nestorie a fost fara
cercetare §i fara analiza 164 . Mai sus men^ionata scriere
hulitoare, [se indreapta] §i spre cele 12 Capitole ale lui
Chiril, de fericita pomenire, [aratand] ca e hulitoare §i
contrara dreptei credin^e §i apara pe Teodor §i pe Nestorie §i
hulitoarele lor inva^aturi §i scrieri.

De aceea, daca cineva va apara mai sus men^ionata
epistola [a lui Ibas din Edessa] §i nu o va anatematiza §i cei
care o vor apara, vor zice ca este dreapta §i ca reprezinta
ceea ce e drept sau daca cineva va apara pe cei care au scris
sau care au aparat sau apara hulele pe care le confine la
adresa Sfin^ilor Paring sau a Sfantului Sinod de la Calcedon
§i vor ramane in aceste jigniri pana la sfar§it: sa fie anatema!

163 Sfantul Chiril al Alexandriei.

164 A vietii §i a scrierilor lui Nestorie.

58

Anatemele impotriva lui Origen 1

65

1. Daca cineva marturise§te 166 fabuloasa preexisten^a
a sufletelor §i va marturisi monstruoasa restaurare, care
urmeaza de aici: sa fie anatema.

2. Daca cineva va zice, ca, crea^ia (xr\v uapaYooynv)
tuturor lucrurilor rationale include numai mingle (voag), fara
trupuri §i cu totul imateriale, neavand nici numar, nici nume;
deci ca, aici avem intre ele toate unire de identitate a
substan^ei, puterii §i energiei §i prin a lor unire cu / §i
cunoa§tere a lui Dumnezeu Cuvantul; dar, ca ne mai dorind
vederea lui Dumnezeu, ele au cedat singure spre lucruri mai
rele, fiecare in parte urmand propriilor lor inclina^ii §i ca ele
au luat trupuri mai mult sau mai pu^in subtile, §i au primit
nume, pentru ca intre Puterile cerebri este o diferen^a de
nume, care aici este a§adar o diferen^a a trupurilor; §i de
aceea ace§tia devin §i se numesc Heruvimi, arfii Serafimi, §i
Incepatorii, §i Puteri, §i Stapaniri, §i Tronuri, §i Ingeri §i ca
alte multe cete cerebri ca acestea pot fi : sa fie anatema.

3. Daca cineva va zice ca soarele, luna §i stelele sunt
de asemenea fiin^e rationale §i ca ele numai au devenit 167
ceea ce sunt, deoarece s-au intors catre rau: sa fie anatema.

4. Daca cineva va zice ca fiinjele rationale, in care
iubirea dumnezeiasca a devenit rece, s-au ascuns in trupuri
grosiere 168 , ca ale noastre §i s-au chemat oameni, in timp ce
acelea, care au atins eel mai josnic grad al rauta^ii, s-au
imparta§it de trupuri reci §i intunecate §i au devenit §i se
numesc demoni sj spirite rele: sa fie anatema.

5. Daca cineva va zice, ca o condrfie psihica 169
(i|/uxLKf|v) a devenit de la o stare angelica sau a
arhanghelilor, §i - mai mult decat atat - ca o condrfie
demonica §i umana a devenit de la o condrfie psihica, §i ca
de la o stare umana ei pot deveni iara§i ingeri §i demoni §i,
ca de la orice ordin ceresc, virtutea este ori fie la to^i, de la

165 Traducerea noastra a fost facuta din limba engleza, cf. Hotardrilor Sinodului V
Ecumenic (553 d. Hr.) de la Constantinopol, NPNF 2, vol. 14, ed. Philip Schaff,
1996, p. 763-767.

166 Assert = afirma.
Only become.

168 Grosolane.

169 Sufleteasca.

59

acelea de jos 170 , fie de la acelea de deasupra ori de la acelea
de deasupra §i de dedesubt 171 : sa fie anatema.

6. Daca cineva va zice, ca aici este o dubla 172 rasa de
oameni, care una include sufletele oamenilor iar cealalta
spiritele superioare, care le-a doborat pe acestea §i ca toata
multimea fiin^elor rationale este doar una, care a ramas
neclintita in iubire §i contemplarea lui Dumnezeu §i ca acest
spirit va deveni Hristos §i Imparatul tuturor fiin^elor
rationale §i ca a creat toate trupurile, care exista in cer, pe
pamant §i intre cer §i pamant; §i ca, lumea - care in
elementele sale, mai mult vechi, decat ale sale §i care exista
prin ele insele, §i anume: uscaciunea, umezeala, caldura §i
frigul, §i anume imaginea (I8eav), care a fost formata - a fost
deci formata si ca Prea Sfanta sj deofiin^a Treime nu a creat
lumea, dar ca ea a fost creata prin Inteligen^a creatoare
(Nouc; 8t||j,loupy6(;), care este mai veche decat lumea §i care a
comunicat acesteia existen^a: sa fie anatema.

7. Daca cineva va zice ca Hristos, despre Care Se
spune, ca el a aparut sub chipul lui Dumnezeu §i ca el a fost
unit, inainte de to^i vecii cu Dumnezeu Cuvantul §i s-a umilit
pe sine ca un om, in zilele din urma - conform cu expresia
lor - §i a avut mila de cei cazu^i in pacat 173 , care au aparut in
spiritele unite in aceea§i unitate - in care el insu§i este o
parte - §i ca el i-a restaurat trecand prin mai multe clase,
avand diferite trupuri §i diferite nume, devenind tuturor
toate 174 , un inger printre Ingeri, o putere printre Puteri,
imbracandu-se pe sine in diferite clase de existence rationale,
cu o forma corespunzatoare aceleia§i clase §i, in cele din
urma, luand trup §i sange, ca al nostra §i devenind om
printre oameni - daca cineva afirma toate acestea - §i nu
marturise§te ca Dumnezeu Cuvantul S-a smerit pe Sine §i a

1 7S

devenit om : sa fie anatema.

8. Daca cineva nu va recunoa§te, ca Dumnezeu
Cuvantul are aceea§i fiin^a cu Tatal §i cu Duhul Sfant §i ca a
luat trap §i a devenit om, Unul din Treime 176 , fiind Hristos
in orice sens al cuvantului, dar (va afirma), ca El este deci
Unul intr-o maniera neconforma cu realitatea §i din cauza

170 Bellow = de jos.

171 In acela§i timp.
Twofold.

The divers falls.

Became all to all.

God the Word humbled himself and became man.

One of the Trinity.

60

injosirii 7 (Kevcooavra) - a§a cum o numesc ei - a min^ii
(vou;); daca cineva va afirma, ca aceasta minte unita
(ouvr||j,|j,6vov) cu Dumnezeu Cuvantul este Hristosul in
adevaratul sens al cuvantului, pe cand Logosul este numai
chemat Hristos, din cauza acestei uniri cu mintea §i vorbind
ca minte este numai chemat Dumnezeu, fiindca e Logosul :
sa fie anatema.

9. Daca cineva va zice, ca nu S-a facut Dumnezeu
Cuvantul om, prin lucrarea unui trup insufletit cu un suflet
rational (ij/uxf| XoyiktO §i cu minte (voepoc), cu care S-a
pogorat la lad §i S-a inal^at la cer, dar va pretinde ca este
Mintea (ca este Noug-ul), care a facut acestea, ca Noug, care
- zic ei, intr-un mod necuviincios - este a§a-zisul Hristos §i
ca el a devenit a§a prin cunoa§terea Monadei: sa fie anatema.

10. Daca cineva va zice, ca dupa inviere, trupul
Domnului a fost eteric, avand forma unei sfere 178 §i ca a§a
vor fi toate trupurile dupa inviere §i ca, dupa ce Domnul
Insu§i I§i va fi respins adevaratul Sau trup §i dupa ce, ceilarfi
care vor invia, le vor fi respins pe ale lor, natura trupurilor
lor va fi distrusa: sa fie anatema.

11. Daca cineva va zice, ca Judecata viitoare
inseamna distrugerea trupului §i ca sfar§itul istoriei va fi
unul de stare (fyvoio) imateriala §i ca, dupa aceea, nu va mai
fi materie de loc, ci numai spirit (voug): sa fie anatema.

12. Daca cineva va zice, ca Puterile cerebri §i to^i
oamenii §i Diavolul §i puterile rele sunt unite cu Dumnezeu
Cuvantul in toate aspectele, cum ar fi Noug-ul - care este
numita de catre ei Hristos §i care este in chipul lui
Dumnezeu §i care S-a umilit pe Sine, cum spun ei - §i (daca
cineva va spune), ca Impara^ia lui Hristos va avea un sfar§it:
sa fie anatema.

13. Daca cineva va zice, ca Hristos (Noug-ul) nu este
in niciun fel diferit de celelalte fiin^e rationale, nici dupa
fiin^a, nici dupa in^elepciune, nici dupa a Sa putere §i dupa
atotputernicia asupra tuturor lucrurilor dar, ca to^i vor fi pu§i
de-a dreapta lui Dumnezeu, la fel ca el, care este numit de
catre ei Hristos (Mintea), la fel cum erau in impara^ia
preexistenta a tuturor lucrurilor: sa fie anatema.

14. Daca cineva va zice, ca toate fikrfele rationale vor
fi unite, intr-o zi, in una, cand ipostasele - la fel ca §i

Umilirii = the abasement.
178 A unui glob.

61

numerele §i trupurile - vor disparea §i ca, cunoa§terea lumii
- care va veni - va purta cu ea ruina lumilor §i respingerea
trupurilor, cat §i abolirea tuturor numelor, §i ca va fi un
sfar§it, o identitate a tuturor (yvGoaic;) §i a ipostaselor; mai
mult, ca in aceasta pretinsa apocatastaza, numai spiritele vor
continua sa existe, a§a cum era in impara^ia preexistenta: sa
fie anatema.

15. Daca cineva va zice, ca via^a spiritelor (vocov) va
fi asemenea vie^ii, care era la inceput, [ca] atunci, cand
spiritele inca nu coborasera sau nu cazusera, astfel incat,
sfar§itul §i inceputul sa fie asemenea §i ca sfar§itul va fi
adevarata masura a inceputului: sa fie anatema.

62

Anatemele Sfdntului Imparat Justinian eel
Mare impotriva lui Origen 119

1 . Oricine spune sau gande§te, ca sufletele omene§ti
au preexistat, adica au fost mai intai duhuri §i puteri sfmte,
dar ca, saturandu-se de vederea lui Dumnezeu, ele au
devenit rele §i, in acest fel, iubirea dumnezeiasca le-a lasat
in moartea lor §i de aceea ele au devenit suflete [i|/uxac;] §i au
fost condamnate, drept pedeapsa, [ca sa se sala§luiasca] in
trupuri, sa fie anatema!

2. Daca cineva spune, ca sufletul Domnului a
preexistat §i a fost unit cu Cuvantul lui Dumnezeu inainte de
zamislirea §i intruparea din Fecioara, sa fie anatema!

3. Daca cineva spune sau gande§te, ca trupul
Domnului nostra Iisus Hristos a fost, mai intai, format in
pantecele Sfintei Fecioare §i dupa aceea, acolo, s-a unit cu
Cuvantul lui Dumnezeu §i cu sufletul [Sau gandit ca]
preexistent, sa fie anatema!

4. Daca cineva spune sau gande§te, ca Cuvantul lui
Dumnezeu a devenit asemenea tuturor Puterilor cerebri,
adica pentra un Heruvim a fost un Heravim, pentra un
Serafim un Serafim, §i, pe scurt [spus], ca toate Puterile
cere§ti, sa fie anatema!

5. Daca cineva spune sau gande§te, ca, la inviere[a
mortilor], trupurile omene§ti vor invia intr-o forma sferica §i
altfel decat forma noastra prezenta 180 , sa fie anatema!

6. Daca cineva spune, ca ceral, soarele, luna, stelele
§i apele, care sunt deasupra cerarilor, au suflete §i ca sunt
fiin^e rationale, sa fie anatema!

7. Daca cineva spune sau gande§te, ca Hristos
Domnul, in veacul viitor, Se va rastigni pentra demoni, a§a
cum a facut-o pentra oameni, sa fie anatema!

8. Daca cineva spune sau gande§te, ca puterea lui
Dumnezeu e limitata / marginita §i ca El a creat atat, cat a
fost in stare sa cuprinda, sa fie anatema!

9. Daca cineva spune sau gande§te, ca pedepsele
demonilor §i ale oamenilor hulitori sunt numai vremelnice

lTraducerea noastra s-a facut din limba engleza, cf. NPNF II, vol. 14, ed. Philip
Schaff, p. 768-769.

180 Decat forma prezenta a trupului nostru, in sensul ca arata a oameni §i nu a sfere
sau a animale.

Adica trecatoare §i nu ve$nice.

63

§i ca va veni o zi, cand ele se vor sfar§i §i ca va avea loc o
restaurare [diTOKaTaoTaaic;] a demonilor §i a oamenilor
hulitori, sa fie anatema!

Anatema lui Origen, acestui Adamantius, care a
rostit aceste idei, impreuna cu ru§inoasele §i scarboasele §i
rele sale inva^aturi §i aceluia, care gande§te astfel sau apara
aceste opinii sau, pe orice cale, pe viitor, vor crede, ca
trebuie sa le apere pe ele!

64

Sfdntul Vincentiu de Lerin

Sfdntul Vincenfiu de Lerin (+ 440 d. Hr.).
Prezentare a Sfdntului §i a Commonitoriumului 1S2

1 81

Sfantul Vincentiu era de neam gal . Unii spun,
privind la Epistola Sfdntului Eucheriu cdtre Ilarie, ca
Sfantul Vincentiu era fratele de sange al Sfantului Lupu,
episcop de Trecensis 184 . S-a facut monah in insula Lerin, de
unde i§i are §i numele 185 .

Ghenadie, in Bdrbafii ilu§trii, in cap. 64, spune ca
Vincentiu era din manastirea, care se gase§te in insula Lerin,
ca e preot §i un bun cunoscator al Scripturilor §i al dogmelor

1 Rft 1 87

Bisericii . El scrie Commonitorium, adica "Carte de
reamintire" .

Cartea a scris-o inainte de anul 431, pentru ca nu
cuno§tea Sinodul Ecumenic de la Efes, dupa cum ne-a

1 88 1 SO

indicat el insu§i . El a fost pustnic .

Sfantul Vincen^iu a fost inscris de Biserica in randul
Sfm^ilor . In 1684, la Paris, §tefan Baluzius este primul
care cunoa§te cele doua manuscrise, din biblioteca regala,
ale Commonitorium-ului §i le pune la un loc, intr-un
opuscul 191 .

S-au gasit alte doua texte foarte vechi ale car^ii §i in
biblioteca Colbertina, care fusesera la un moment dat ale lui
PetruPithoe 192 .

1 Q^

S-a nascut in Galia celticd sau belgica . Cartea a
cunoscut multe edrfii de-a lungul secolelor.

182 Fragmentele traduse de catre noi din opera Sfantului Vincentiu de Lerin s-au facut
din limba latina, cf PL 50.

183 Cf. PL 50, col. 625A.

184 Idem, col. 625C.

185 Idem, col. 626C.

186 Ibidem.

187 Ibidem.

188 Idem, col. 627B.

189 Idem, col. 627D.

190 Idem, col. 629A.

191 Ibidem.

192 Ibidem.

193 Idem, col. 629C.

65

Fragmente din „Cele doua carfi de reamintire"
(Duo Commonitoria) ale Sfdntului Vincenfiu de
Lerin

Spune Sfantul Vincentiu: „toate noutatile ereticilor
sunt straine de invat.atura universala veche" a Bisericii 194 .
Ereticii mai noi sunt vazu^i, ca mari corupatori ai credint.ei §i
pe ace§tia trebuie sa-i analizam cu multa atentie 195 .

„Caci se cuvine multa citire §i mare atentie ca sa cau^i
peste tot, inva^atura aceea atat de bogata §i de sfanta" 196 a
Sfmtilor Paring.

Autoritatea prima a Bisericii consta in legea
dumnezeiasca {divinae legis) 191 . Dupa aceasta, spune Sfnuia
sa, urmeaza Tradrfia universala a Bisericii
{Ecclesiae catholicae Traditione) 198 .

Ereticii nu au facut, decat sa dea o invat.atura straina
Bisericii. El da o lista a ereticilor: Novatian, Sabelie, Donat,
Arie, Eunomie, Macedonie, Fotin, Apolinarie, Priscilian,
Iovian, Pelagiu, Celestius, Nestorie 199 .

Ace§tia s-au abatut de la interpretarile profetice §i
apostolice ale credin^ei §i de la experien^a bisericeasca §i
universala 200 .

„Caci in aceasta Biserica universala se dore§te eel mai
mult a se pastra ceea ce noi {inem, adica ceea ce s-a crezut
pretutindeni (quod ubique), intotdeauna (quod semper) §i de

90 1

catre to^i (quod ab omnibusy .

§i el accepta acea credint.a care este universala, veche
§i in consens cu toata Biserica . Universalitatea credint.ei
consta in faptul, ca ea sa fie marturisita de catre toate
Bisericile de pe fat.a pamantului.

Vechimea sa e autentica, daca vine de la marii no§tri
Sfinti Paring §i pe care ei au vestit-o in mod deschis.

194 Idem, col. 637C.

195 Idem, col. 639.

196 Ibidem.

197 Idem, col. 640.

198 Ibidem.

199 Ibidem.

200 Ibidem.

201 Ibidem. Celebra formula vincen{iana: „In ipsa item Catholica Ecclesia magnopere
curandum est ut id teneamus quod ubique, quod semper, quod ab omnibus creditum
est" (PL 50, col. 640).

202 PL 50, col. 640.

66

Consensul credinjei consta in aceea, ca vechimea ei,
sa fie confirmata de cuvintele §i inva^aturile Bisericii . El
vorbe§te despre gre§elile multora din Africa 204 .

La un moment dat spune: „Predicam complet, zic, o,
Fericite Ambrozie! Predicam complet §i laudam minunandu-
ne" 205 .

Sfin^ii Paring au stricat ereziile §i au restaurat
Bisericile 206 . Ereziile sunt „nebunia nouta^ii" {novitatis
vesania) 207 . Ele vor sa aduca cu orice chip „noutatea
credin^ei", o falsa noutate binein^eles, care se situeaza in
afara „vechii sanata^i" (antiquam sanitatem) . Ereticii tree
de la „antiquam Lucem", (vechea Lumina), la noua orbire
{novitatis caecitate) .

Spune Sfantul Vincen^iu, despre modul in care
ac^ioneaza Biserica: „este propriu cre§tinilor sa fie atenji §i
adanci, pentru ca sa nu tradeze posteritatea ci, mai degraba,
sa o slujeasca" , prin pastrarea credin^ei nealterate.

Biserica pastreaza ceea ce este vechi, credin^a cea

911

veche, mai degraba, decat sa primeasca nouta^ile . Autorul
nostru respinge cu tarie „necuratele nouta^i eretice"

919

(haereticae novitatis sordibus) , pe care §i Biserica le
respinge.

Autorul mediteaza adanc la cuvintele Sfantului Pavel,
ca nimeni nu poate sa schimbe credin^a dintai, chiar daca ar

a 91^

fi Inger din cer .

Noi suntem sub purtarea de grija a lui Dumnezeu
(Providentia divind) .

Fotin a spus, ca Dumnezeu e numai unul, ca evreii. El
a negat Sfanta Treime 215 . Hristos a fost numai om, dupa
acesta 216 .

203 Ibidem.

204 Idem, col. 642.

205 Idem, col. 643.

206 Ibidem.

207 Idem, col. 644.

208 Ibidem.

209 Ibidem.

210 Idem, col. 645.

211 Ibidem.

212 Idem, col. 648.

213 Idem, col. 649.

214 Idem, col. 654.

215 Ibidem.

216 Ibidem.

67

Apolinarie a spus, ca Domnul nu §i-a luat trup din
Sfanta Fecioara Maria (Sanctae Virginis Mariae), ci a venit

cu el din cer 217 .

Daca Apolinarie vedea o singura fire in Hristos,
Nestorie sufera de boala (morbo) contrara acestuia, pentru
ca vedea firile despar^ite, §i avem la el doi Hristo§i, unul
Dumnezeu §i altul om, unul din Tatal iar celalalt nascut din
Mama 218 .

§i tot el a spus, ca Prea Curata Fecioara nu este
Ndscdtoare de Dumnezeu (Theotocon) ci ndscdtoare de
Hristos (Christotocon), caci spunea, ca din Ea nu a iesit
Hristos, Care este Dumnezeu, ci numai eel care era om §i
care s-a nascut 219 .

Nestorie, Apolinarie §i Fotin „au latrat impotriva
credin^ei universale ca ni§te caini turba^i (rabidi canes)" 220 .

Fotie nu a admis Treimea, Apolinarie nu a marturisit
doua firi in Cuvantul §i a spus ca in locul min^ii lui Hristos a
fost Cuvantul lui Dumnezeu, iar Nestorie a vorbit despre doi
Hristosi 221 .

„Adevarata Biserica universale insa, fiind ^inuta in
adevar de Dumnezeul §i Mantuitorul nostra, nu a hulit nici
taina Treimii (Trinitatis mysterio), nici intraparea lui Hristos
(Christi incarnatione). Ci a adorat o dumnezeire in intreaga
Treime §i unitatea Treimii in una §i aceea§i maretie. §i a
marturisit numai pe Iisus Hristos, Unul singur §i nu doi, pe
Dumnezeu, Care S-a facut om" .

Iar Hristos marturisit de Biserica e unul dupa
persoana Sa (unam quidem in Eo personam), dar in doua firi
(duas substantias) 223 . Iar Mantuitorul este ambele firi, nu

224

numai una .

Iar in ceea ce prive§te dogma Sfintei Treimi, autoral
nostra spune, ca Biserica cunoa§te o persoana a Tatalui, alta
a Fiului §i alta a Sfantului Duh.

Dar persoanele divine nu sunt diferite ca fire / natura,
ci au una §i aceea§i natura (sed una eademque natura) .

217 Ibidem.

218 Idem, col. 654-655.

219 Idem, col. 655.

220 Ibidem.

221 Ibidem.

222 Ibidem.

223 Ibidem.

224 Ibidem.

225 Ibidem.

68

Dar in ceea ce II prive§te pe Hristos, El este §i
Dumnezeu §i om, iar Fiul lui Dumnezeu §i Hristos sunt una
§i aceea§i persoana 226 .

Iar firile din Hristos, una este din Dumnezeu Tatal iar
alta din Mama Fecioara, una fiind egala §i coeterna cu Tatal
iar cealalta este primita in timp §i mai mica, decat cea de la
Tatal 227 .

„Prin una este consubstan^ial {consubstantialis) cu
Tatal, prin alta e consubstan^ial {consubstantialis) cu Mama.
Dar unul §i acela§i este Hristos in ambele firi" 228 .

„Hristos este Dumnezeu §i om, in acela§i timp creat §i
necreat, incomutabil §i impasibil dar §i comutabil §i pasibil,
in acela§i timp egal cu Tatal, dar §i mai mic ca El, nascut din
Tatal mai dinainte de to^i vecii, dar §i din Mama in timp,
Dumnezeu desavar§it (perfectus Deus) §i om desavar§it
{perfectus homo) ,,22S '.

Iar, ca Dumnezeu, Hristos are intreaga dumnezeire
isumma divinitas) iar, ca om, intreaga umanitate {plena
humanitas) . Iar umanitatea Sa are suflet §i carne, carnea /
trupul nostru cu adevarat, nascut din Maica, sufletul avand
minte §i ra^iune 231 .

Maniheii insa aveau demen^a (dementia) sa spuna, ca
Fiul lui Dumnezeu nu Se intrupase in mod real §i ca El avea
o umanitate aparenta §i ca mantuirea a fost, in definitiv, o
iluzie {personam hominis non substantia extitisse, sed actu
putativo quodam et conversatione simulasse) .

Cuvantul lui Dumnezeu insa S-a unit cu umanitatea,
nu S-a confundat cu ea, nici nu S-a prefacut ca e om, ci a
fost un om

Hristos S-a nascut din Fecioara, dar pantecele
Fecioarei (Virginis utero) 1-a lasat neatins §i nestricat
(compacta atque perfecta est) .

El este Dumnezeu §i om inca din pantecele
Fecioarei 235 . Iar daca spunem, ca El este o singurd fire,
atunci confunddm proprietdiile persoanei Sale, dupa cum in

226 Ibidem.

227 Idem, col. 656.

228 Ibidem.

229 Ibidem.

230 Ibidem.

231 Ibidem.

232 Idem, col. 657.

233 Idem, col. 658.

234 Ibidem.

235 Ibidem.

69

Treime, distincfia persoanelor nu separd unitatea
Dumnezeirii 236 .

„Fericita Biserica" insa, spune Sfantul Vincen^iu,
„spune ca in Hristos sunt doua firi adevarate si desavarsite
{in Christo duas veras perfectasque substantias), si ca nu
impar^im unitatea persoanei daca distingem firile (ut neque
naturarum distinctio unitatem personae dividat), caci crede
ca una este persoana lui Hristos, si nici unitatea aceasta a
persoanei nu confunda firile diferite {neque item personae
unitas differentiam confundat substantiarum).

Caci Fericita Biserica marturiseste, ca a fost si este un
singur Hristos dintotdeauna, Acelasi Dumnezeu si om, nu
dupa nastere, ci II marturiseste ca fiind astfel din insasi
mitrasul Maicii Sale {sed jam in ipso matris utero
confitetur).

§i Fericita Biserica spune iarasi, ca Dumnezeu S-a
facut om nu schimbandu-§i firea, ci facandu-Se o persoana
cu minte ra^ionala, o persoana, Care nu S-a prefacut sau nu
S-a schimbat [continuu], ci a avut mereu [cele doua] firi" 238 .

Dar aceasta preaminunatd unitate {maxime unitatem)
a persoanei lui Hristos, spune Dumnezeiescul Vincen^iu, nu
exclude taina Treimii {mysterium Trinitatis) 239 .

Biserica este Biserica lui Dumnezeu {Ecclesia Dei)
§i, dupa cum am citat anterior, Sfantul Vincen^iu avea
preferin^a pentru sintagma: fericita Biserica {Beata
Ecclesia)" .

Insa poporul Bisericii lui Dumnezeu a urmat de multe
ori greselile ierarhilor si ale inva^atorilor ei si e mare ispita si
nestiin^a, cand se predica inva^aturi gresite, ratacite 242 .

De aceea, stabileste autorul nostru, am spus ca prima
autoritate e a Scripturii si apoi, a doua ca autoritate / ca
putere de a spune adevarul si de a fi crezuta este inva^atura
bisericeasca, pe care noi o cunoastem ca fiind autentica si
care pastreaza sanatatea / adevarul credin^ei {sanae fidei) .

236 Idem, col. 659.

237 Uterul Fecioarei.

238 PL 50, col. 659.

239 Ibidem.

240 Idem, col. 660.

241 Idem, col. 659.

242 Idem, col. 660.

243 Ibidem.

70

Cuprins

Cuvant inainte (3)

A. Sfantul Sfintit Mucenic Dionisie Areopagitul

1. Liturghia Sfantului Dionisie [Areopagitul], episcopul
Atenei (4-20)

B. Sfantul Ierarh Atanasie eel Mare

2. Despre Sfintele Cdrti (21-24)

3. Epistold cdtre (Sfantul) Ammonie Monahul (25-30)

4. Pentru ce a fast numit Melhisedec, fara tata,fara mama si
fara genealogie? (31-35)

C. Sfantul Ierarh Ambrozie al Milanului

5. Rugdciunea de exorcizare a Sfantului Ambrozie al
Milanului (36-38)

D. Sfantul Ierarh Proclu al Constantinopolului

6. Cuvdntarea intdi. Laudd pentru Prea Sfdntd Maria,
Ndscdtoarea de Dumnezeu (39-49)

7. Mici fragmente din Cuvdntdrile Sfantului Patriarh Proclu
(50-52)

E. Hotarari dogmatice

8. Hotdrdrile Sinodului al V-lea Ecumenic (53-58)

9. Anatemele impotriva lui Origen (59-62)

10. Anatemele Sfantului Impdrat Justinian eel Mare
impotriva lui Origen (63-64)

F. Sfantul Vincentiu de Lerin

11. Sfantul Vincentiu de Lerin (+ 440 d. Hr.). Prezentare a
Sfantului si a Commonitoriumului (65)

12. Fragmente din „Cele doud cdrfi de reamintire''' (Duo
Commonitoria) ale Sfantului Vincentiu de Lerin (66-70).

71

Teologie pentru azi

Volumul de fafa este o edifie online

gratuita si e proprietatea platformei

Teologie pentru azi.

El nu poate fi editat
si comercializat
fara acordul direct al
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioru§.

Imaginea de pe coperta prima este o
reproducere a scenei iconografice Deisis, fresca din
pridvorul Bisericii Sfdntul Hie Gorgani din
Bucuresti.

72

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioru§

Teologie pentru azi

Toate drepturile rezervate